În cadrul Simopozionului Național de Estetică de la Centrul Clutural „George Apostu” a fost invitat și unul dintre marii folcloriști români: Grigore Leșe. De la Constantin Brăiloiu (marele culegător de folclor și fondator al științei despre cântecul popular) și până la Grigore Leșe a trecut un timp atât de îndelungat, în intervalul căruia muzica populară, a țăranului român, a fost golită de mesajul ei ceremonial, șablonizată, coborâtă până la caracterul de divertisment. Grigore Leșe vine să restabilească tradițiile, să urce cu sufetul până la obârșii, căutând autenticul și timpul când țăranul român „horea” pentru stâmpărare, pentru adormit copilul în leagăn, pentru mireasa care se depărta de părinți, pentru cel plecat de pe lumea asta, balade despre mari evenimente și despre oamenii care le-au „petrecut” cu vitejie sau durere.
Vasile PRUTEANU
Tocmai de aceea Grigore Leșe crede că „un popor care-și uită tradițiile este în pericol de a se nărui”. Ceea ce aduce el din adâncurile cântului tradițional este ca săvîrșirea unor minuni ale sufletului omenesc. Dacă nu știi să-l asaculți pe Leșe, vorbești degeaba. Iată de ce un film argentinian (având coloana sonoră a cântecului „Împărate nu te bate” al lui Grigore Leșe) a produs asupra mea o emoție puternică. Așadar, frumosul autentic se răspândește astăzi cu viteza fulgerului pe in ternet. Pe cântăreața Boudibha din Maroc am auzit-o „horind” la Luth (un fel de chitară cu 16 corzi) cântece minunate din repertoriul lui Leșe. Nu aș crede, totuși, că întreg folclorul românesc a fost în întregime poluat. Am auzit cântece de disperare, când necăjitul zicea „Doamne, Doamne și iar Doamne/ Dumnezeu pare că doarme/ cu capul pe-o mănăstire/ și de nimeni n-are știre. Sau o cântăreață din Bihor, vorbind despre moarte, „horea”: „Nici n-ăți ști unde m-am dus/ numai ăți vedea că nu-s”. Ori, unul de jale din dragoste de o rară frumusețe: „Am scris dorul inimii/ pe hârtia perinii/ cu cerneala ochilor/ cu penița genelor”.
În concertul de la Ateneu a fost adusă muzica aromânilor fâreșeroți din Cogealac. La ei primează cântarea polifonică și nu ca a țăranului român care „horește” singur. Melosul pare scos din adâncurile ancestrale ale unei umanități pierdute, dar deloc uitate. Doar cimpoiul intervine în susținerea cântului, ornamentat cu intervenții solistice, cu ison susținut de grup. Este o manieră de interprertare asemănătoare celei orientale. Cu mare deschidere culturală, Grigore Leșe a adus în concert doi iranieni, a căror muzică seamănă izbitor cu cea a fârșeroților și chiar cu linia melodică modală a doinei românești sau cu tipul de muzică cultică gregoriană. Un public numeros și entuziast a ascultat, a cântat cu Grigore Leșe și a apalaudat îndelund un concert pentru suflet, inimă și minte.
D-le Pruteanu, daca, precum scrieti, il apreciati atat de mult pe Grigore Lese, n-ar trebui sa uitati de ridicolul, penibilul, etc de dinaintea concertului. Atatea limbi in direct, cu martori sute, mai rar mi-a fost dat sa vad. Sa-l tii la usa pe Grigore Lese o ora si jumatate e un mare act de cultura bacaoana. Geo Popa ai auzit: la Nobel se vorbeste 5 minute…
respect, maestre
Interesant spectacolul pe care Grigore Leșe l-a prezentat! Am avut ocazia să văd că doar 10 % erau interesați de ceea ce se prezenta pe scenă! Ceilalți aveau invitații și,la fel ca si actorul revoluționar, au mai ,,bifat ” o activitate!
N-am înțeles de ce i-au apropiat atât de mult pe Grigore Leșe cu Ghiorghi Iorga?!!!!!( Acesta din urmă putea măcar să vină treaz,dacă tot știa că o să citească ceva din fițuici!)
S-apoi academicianul ,,Surdu” ce treabă avea cu Bacăul? Dădea bine la Academie? La nivelul celor premiați,dar si al celor care i-au prezentat nu s-a auzit de discuție liberă și neplictisitoare?Cel care l-a prezentat pe dl Ghiorghi,n-are nevastă acasă să-l fi văzut cum se îmbracă!? (In costum,cu cravată-și burtă- si cu ,,adidași”. Penibil!