Recurs la istorie

Complot la curtea voievodală?!

* Enigmele gropnițelor domnești de la Bacău

…Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, împlinise în 1496 vîrsta de 35 de ani. Era în floarea vîrstei și a maturității. în 26 iulie, într-o „marția”, tatăl său, nebiruitul Vodă Ștefan primește una dintre cele mai cumplite vești: Alexandru era mort! Cauzele morții sale rămîn și pînă astăzi de nepătruns. Să-l fi răpus un complot chiar la curțile sale din Bacău? Dar nici mort Alexandru nu-și găsește odihna. Nu a fost, așa cum ar fi trebuit, îngropat în ctitoria sa – biserica „Precista” din Bacău. De ce? O altă enigmă! Un document menționează: „în anul 7004 (1496) luna iulie în 26, marția, răposă robul lui Dumnezeu Alexandru Voevod, fiul lui Ștefan Voevod și fu îngropat lîngă străbunul său Alexandru Voevod la mănăstirea de la Bistrița, veșnica lui pomenire” (I. Vlădescu – „Letopisețul Bistriței”).
Așadar, somnul de veci pentru Alexăndrel e la mănăstirea Bistrița.
Trec secole, pînă cînd la sfîrșitul toamnei anului 1856 o comisie austriacă, condusă de severul Anton Schonbach, primește o sarcină de necrezut: dezgroparea mormintelor de la mănăstirea Putna. Deasupra mănăstirii cade necontenit zăpada. E un frig strașnic. Cu grijă, rînd pe rînd se face dezgroparea mormintelor. în total – 6. Asistența, cu inimile bătînd de emoție, așteaptă înlăturarea primei pietre tombale… încet, încet, piatra alunecă. Este mormîntul domniței Maria Cneaghina cu veșmintele înmuiate în aur și argint și cu podoabe scumpe. Urmează cel al doamnei Maria, soția lui Petru Rareș, apoi cele ale lui Bogdan cel Orb și Ștefăniță, fiul lui Bogdan. Se trece la cel de-al cincilea: „S-a văzut, așa cum se va consemna mai tîrziu, un cadavru de mărime mijlocie, care era așezat fără sicriu, complet îmbrăcat, pe 13 șine metalice, de șase țoli, așezate de-a lungul mormîntului. Capul descoperit al mortului era așezat pe un căpătâi de cărămizi zidite”. Al cui o fi mormîntul? – și-au pus toți, atunci, întrebarea? O fi al Mariei Despina, soția lui Radu cel Frumos?; sau al lui Alexandru – „preaiubitul fiu al lui Ștefan”? Lăsînd părerile deoparte, asistența aștepta cu nerăbdare desfacerea celui de-al șaselea mormînt. Era al lui Ștefan cel Mare! Inimile bat cu putere. Piatra acoperită cu slove chirilice și frumos împodobită este înlăturată cu cea mai mare grijă. Privirile sînt ațintite asupra criptei, nimeni neîndrăznind să scoată o vorbă. Călugării fac cruci mari. Cineva aprinde o lumînare. Surpriză, sau dezamăgire? Nu se află nimic senzațional! Doar oseminte și o mantie din „stofă grea și bogată, avînd o cruce de aur brodată în dreptul pieptului…”. Dar unde sînt podoabele? (în februarie 1758 se făcuse o primă dezgropare, luîndu-se cele de aur și argint „pentru a face din ele două coroane la icoana făcătoare de minuni”). Spre seară s-a hotărît închiderea mormîntului. Spre cinstea celor de față, totul a fost lăsat cum s-a descoperit,”fără a le mișca din locul în care au fost găsite”.
Se pune întrebarea: este, sau nu este, în mormîntul 5, voievodul Alexandru? S-ar părea că da. „Preaiubitul său fiu” a fost așezat lîngă tatăl lui. înhumarea este cam aceeași: „13 bare de fier și „căpătâi” din cărămizi atît la Ștefan, cît și la Alexandru. Cercetătorii istorici nu se lasă. Poate documentele din lăzile zăvorîte din „Tezaurul” aflat la Moscova vor risipi misterele. Sau poate testele ADN… (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!