Recurs la istorie

… Sabia și mistria n-au știut ce-i odihna!

Corneliu CRISTEA

Românii vor aniversa, în curînd, cinci secole și jumătate de la urcarea pe tron – la 2 iulie 1457 – a celui ce avea să rămînă în istoria națională ca domnitorul Ștefan cel Mare și Sfînt. Acestui moment cu ample conotații în conștiința fiecăruia dintre noi, i-a dedicat rîndurile ce urmează un român contemporan, oneștean aplecător peste trecutul nostru glorios și demn de omagiu.
… S-a întîmplat ca un medic dentist de lîngă București să telefoneze la părinții lui din Onești pentru a mai afla ce e nou. A fost să se audă cu tatăl lui, a avut loc discuția și, din interes comun pentru Istoria Românilor și Istoria Bisericii Ortodoxe Române, dorind a-și bucura părintele în fața împlinirii a 550 de ani de la începutul domniei și a 15 ani de la canonizarea binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfînt – la care au fost pelerini la Putna – i-a adăugat: – Știi, tată, au venit în țara noastră niște turci cu scop de a construi în Moldova niște moschei, au umblat mult dar cum au venit tot așa au și plecat, spunîndu-li-se că așa ceva nu se poate în baza poruncii scrise lăsată de Măria Sa ca Moldova să nu găzduiască simboluri necreștine. Au urmat urările de final, telefoanele au fost închise, dar pentru oneștean revenea caruselul – pentru nu se știe a cîta oară – gîndurilor ca duioasă povară a lecturilor despre un Ev Mediu moldovenesc zbuciumat și despre o domnie lungă și luminoasă – pavăză țării, istoriei și dreptei-credințe -, cu hotărîri și fapte ce vorbesc și astăzi despre o glorie unică, despre o rîvnă pentru izbînda demnității unei țări mici, dar cu frumuseți naturale ce au modelat sufletele celor trăitori între ele.
Pentru a vorbi despre omul, domnul și sfîntul voievod Ștefan al Moldovei, onoarea este imensă; sarcina? copleșitoare!, căci aceasta ne obligă să fim conștienți de datoriile pentru moștenirea lăsată de mintea, brațul și inima Măriei Sale, unde și cînd sabia și mistria n-au știut ce-i odihna. Să trăim freamătul de bucurie care în chip fulgerător a cuprins Moldova atunci cînd oștile biruitoare la Orbic și Doljești au pus pe fugă pe cel care închinase în mod rușinos țara imperiului otoman, cînd poporul adunat pe cîmpia de la Direptate a fost întrebat dacă este cu voia tuturor să le fie domn și s-a răspuns într-un glas: „întru mulți ani de la Dumnezeu să trăiești”, iar mitropolitul Teoctist a făcut slujba de ungere, cînd porțile cetății Suceava s-au deschis în mod sărbătoresc pentru a primi între zidurile sale pe apărătorul de mult așteptat, cu dangăt de clopote și nestăpînită speranță generală. (Va urma) astăzi despre o

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!