Recurs la istorie

Sfidarea adevărului

* Reacțiile episcopului Berardi

Oricît de mult se vor strădui istoricii catolici să găsească documente elaborate în condiții de deplină libertate, prin care să convingă poporul român că reprezentanții delegați de el au solicitat Sfîntului Scaun, regilor Poloniei, împăraților tirani de la Viena, regilor ucigași de români din Moldova, nu vor găsi, deoarece nu au fost date în mod corect de către autoritățile arătate – asemenea acte.
După dispariția regatului Polonia, eveniment la care împărații de la Viena și-au adus o contribuție substanțială, aceștia au profitat de situație și au rășluit teritorii românești și poloneze, au impus populației nou cotropite o guvernare tiranică, au hotărît ca prin forță să fie adoptat ritul catolic și cel greco-catolic, au supus-o unui întreg proces de deznaționalizare. Față de români au adoptat o politică deschisă și periculoasă, deoarece urmăreau cucerirea Moldovei și Țării Românești, anexarea lor la posesiunile imperiale, extinderea catolicismului și maghiarizarea rapidă a locuitorilor de aici.
în condițiile concrete de după elaborarea hotărîrii Divanului Moldovei, Raab, agentul imperial în Moldova, a antrenat în jurul său pe Yandi – fostul prefect, care să acționeze împotriva deciziei Divanului. Reprezentanții extremismului maghiar, misionarii Alexander Papp, Antonius Finta, Heja provocau ceea ce numeau rapoartele adresate Propagandei Fide „disordinî” în parohiile Grozești, Cleja, Faraoni. Acestora li se alătura, nu de puține ori, Maciajowski, de la Valea Seacă.
Reprezentanții Sfîntului Scaun, diplomații imperiali conduși de Metternich au încercat pe toate căile, inclusiv prin elaborarea unor documente false privind „maghiarii” din Moldova, care n-au populat niciodată așezările moldovenești, să anuleze hotărîrea patriotică a moldovenilor conduși de marele mitropolit Veniamin Costache.
Berardi, ajuns în capitala Austriei, a fost informat asupra celor petrecute la Iași în timpul călătoriei sale pentru a primi numirea de episcop catolic al Bacăului. Acesta a încetat să se preocupe numai de investitură. El a studiat documentele păstrate în arhiva Nunțiaturii Apostolice Viena. El s-a convins cu ușurință că în Moldova n-au existat episcopate catolice ai căror conducători numiți de regii Poloniei, de Milcovia, Siret, Baia, Bacău, care să activeze permanent în sediile diocezane. In unele cazuri prezența episcopilor, numai de neam polon, a fost compromițătoare pentru ei înșiși, deoarece se petreceau scandaluri, furturi de valori, beții în timp ce transportau alimentele, vinul, vitele de la sediile instituțiilor în Polonia. Berardi, adresîndu-se autorităților Moldovei, a comis o eroare susținînd că sediul Episcopiei catolice Siret a fost transferat, în anul 1400, din tîrgul nordic la Bacău, pentru a argumenta o activitate îndelungată a demnitarilor din așezarea urbană de pe Bistrița. în același timp, Berardi a prezentat unele documente domnești (1669 iun. 6, 1676 dec. 24), în care s-a scris despre conviețuirea ortodoxo-catolică. Hudelist – reprezentant austriac, a încercat să motiveze plecarea episcopilor din Moldova, stabilirea lor în Polonia din cauza războaielor, a jafurilor otomano-tătărăști. El n-a scris nimic despre activitatea criminală a arhiepiscopului Parcevici, la Bacău. El a menționat documentele episcopale din anii 1708, 1710, 1742 și 1775, în care a relatat despre continuitatea românilor catolici aici. El a considerat ca un fapt real „trecerea sub protectoratul imperial a catolicilor din Moldova, deși nu erau respectate libertatea de conștiință și tratatele. In același timp, au fost cercetate documentele păstrate la Constantinopol referitoare la aceeași problemă. Autoritățile otomane au confirmat continuitatea multiseculară a românilor catolici în așezările strămoșești, în care aveau proprietăți, valori, vorbeau limba română și se aflau sub jurisdicția domnitorului de la Iași.
Interesantă a fost – și este în continuare – precizarea scrisă de Berardi, cum că domnii țării au orînduit felul în care să fie realizată strîngerea piaștrilor, țechinilor, zeciuiala pentru plata paznicilor stupilor de albine, păstorilor, morarilor aflați în serviciile slujitorilor catolicilor, români de secole. Berardi a constatat, pe bază de documente, că toți cei ce serveau ritul catolic în Moldova se bucurau de privilegii și imunități din partea statului moldav, despre care nu scriu nici un cuvînt marii răspînditori de neadevăruri în această privință: istoricii, juriștii, creatorii de opere literare, politicienii maghiari. Poroni, responsabilul activității catolice în Moldova, a precizat că populația Moldovei, în totalitatea ei, s-a revoltat împotriva abuzurilor săvîrșite de slujitorii maghiari trimiși aici. Problema a fost dezbătută în două „congrese”, ținute la 3 februarie 1777 și 10 mai 1785. în ambele cazuri, comportamentul necivilizaților misionari maghiari a fost condamnat, dar aceștia au sfidat orice hotărîre care prezenta adevărul. Berardi însuși, după o îndelungată activitate misionară în Moldova, ca prefect și episcop, venit în Moldova fără recunoașterea calității de demnitar catolic de Bacău, dar numai cu titlul de ” în părți, in partibus”, a scris constatarea absolut corespunzătoare adevărului: întreaga populație a Moldovei numea unguri pe catolicii consăteni, vecini și chiar rude cu ei, nu pentru că ar fi venit din Hungaria, dar „pentru a-i deosebi de celelalte religii” (si chiamano ungaresi da tutta la popolazione della Moldavia a distinzione delle altre religioni – s.n.).
Prezentarea acestor documente și a multor altora demonstrează că „Rcomandarea Comitetului de Cultură, Știință și Educație al Adunării Generale a Parlamentului Consiliului European”, numărul 9078, adoptată la Istambul în data de 23 mai 2000 este una abuzivă și falsă. Datoria întregului neam românesc este aceea de a respinge documentul ca pe unul care nu are nimic comun cu trecutul și prezentul.
prof. dr. Dumitru Zaharia

strate în arh

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!