Recurs la istorie

Politici statale falimentare

* Papa Pius al VI-lea despre românii catolici din Moldova (2)

în continuarea susținerilor sale, Papa Pius al VI-lea face referiri la angajarea unor clerici catolici în acțiunea de cotropire a întregului teritoriu al Moldovei și Țării Românești.
Documentele, păstrate în arhiva Sacrei Congregații de Propagandă Fide din Roma, pun în evidență faptul că rapoartele întocmite și expediate acolo de către Jezierski – episcopul de Bacău stabilit permanent numai în Polonia, ca și de prefectul misiunilor franciscane devenit, după demitere, administrator al Parohiei catolice Iași – Giuseppe Cambrrioli, nu aveau nici o credibilitate în fața cardinalilor responsabili ai instituției coordonatoare a propagandei catolice.
Condițiile și activitatea necorespunzătoare a episcopului de Bacău și a prefectului de Iași au impus cardinalului Castelli să adreseze nunțiului apostolic în Varșovia rugămintea de a verifica situația la fața locului, iar trimișii săi în Moldova să discute cu credincioșii din satele Talpa și Hălăucești asupra necesității trimiterii aici a unor misionari. Acesta a solicitat, în mod expres, ca oamenii Nunțiaturii Apostolice Varșovia, veniți în Moldova, să obțină punctul de vedere al proprietarilor în cauză și să transmită opiniile acestora instituției din Roma. La 21 septembrie 1765, același cardinal, Castelli, l-a rugat pe nunțiul apostolic în Polonia să se informeze asupra vizitelor efectuate de episcopul Jezierski în cuprinsul Episcopiei catolice Bacău, încredințată pastorației sale, rezultatelor măsurilor adoptate de acesta cu privire la bunul mers al propagandei catolice și atragerii ortodocșilor la catolicism, creșterii numerice a enoriașilor din cuprinsul diecezei respective și altor chestiuni majore.
Comunicarea Nunțiaturii Apostolice din Polonia către Propaganda Fide s-a bazat pe cercetarea efectuată la misiunile catolice existente atunci în Moldova. Lucrarea în cauză a fost efectuată de către misionarul Claudio Gavet de Chambery. Acesta a călătorit prin toate așezările Moldovei în care trăiau credincioși catolici, a purtat discuții cu ei, cu administratorii parohiilor, i-a ascultat cu atenția cuvenită pe proprietarii așezărilor în cauză. Oficial, călătoria acestuia a avut alt scop decît cel anunțat. Raportul lui, după o verificare a stărilor reale din așezările moldovenești dintre anii 1762-1765, a evidențiat autohtonia, perpetuarea și românitatea credincioșilor catolici activi în parohiile: Iași, Grozești, Faraoani, Răchiteni, Săbăoani, Călugăra, Huși, Moghilău și în toate localitățile care formau circumscripțiile acestora. Catolicii locuiau în așezări comune, în perfectă armonie cu ortodocșii. Misionarul de Chambery, care a fost trimis în secret în Moldova („e stato secretamente spedito in Moldavia”), a arătat necesitatea terminării construcției bisericilor catolice din Talpa și Hălăucești, precum și urgența trimiterii a trei misionari pentru a fi folosiți la Talpa (de unde fugise secularul) la Hălăucești și la Iași. Același anchetator a considerat Parohia catolică Faraoani ca fiind prea vastă și cu un număr prea mare de enoriași.
Documentele, păstrate în volumul 136 din fondul arhivistic al Nunțiaturii Apostolice Varșovia, cuprind relatări numeroase asupra neînțelegerilor dintre iezuiți și franciscanii minori conventuali, cauzate de pretenția construirii unei biserici iezuite în capitala Moldovei, precum și asupra măsurilor adoptate de cardinalii Propagandei Fide, în zilele de 1 octombrie 1731, 15 februarie 1745, 12 iulie 1762, 17 iulie 1765, în scopul îmbunătățirii activităților misionarilor franciscani conventuali trimiși în misiunile existente în cuprinsul Episcopiei catolice Bacău, însă condusă de răspînditorul de neadevăr, demnitarul lipsit de responsabilitate și demnitate, Iezierski. Semnificativă a fost, sub acest aspect, intervenția cardinalului Spinellis.
Corespondențele expediate la Nunțiatura Apostolică Varșovia de către Bonaventura Giovaninetti, Gavet, Antonio Gorskynski – decan și oficial general la Kiev, constituie, alături de multe altele, analizate de noi, mărturii incontestabile asupra prezenței permanente a românilor catolici în așezările lor statornice, activității lor continue, conviețuirii acestora cu ortodocșii, folosirii limbii române în mod constant. Raportul întocmit de Claudio Antonio Gavet, trimis special al Nunțiaturii Apostolice Varșovia, din dispoziția Sfîntului Scaun și a cardinalilor conducători ai Propagandei Fide, ca și cele întocmite de anchetatorul Poeti, în urmă cu peste șase decenii, au relatat numai adevărul în privința continuității și activității românilor catolici moldoveni în așezările lor seculare. Pe baza acestora, Sfîntul Scaun și Propaganda Fide, precum și conducerile ordinelor călugărești care trimiteau permanent misionari în Moldova, au adoptat măsurile cele mai potrivite în vederea consolidării, dezvoltării și răspîndirii cît mai mult a credinței catolice pe teritoriul românesc de la estul Carpaților, fapt ce explică progresele reale și creșterea numerică a oamenilor de rit catolic.
Menționăm și faptul că pentru lămurirea problemelor ridicate de rapoartele, pline de neadevăruri, întocmite de Giuseppe Maria Cambioli și episcopul Raymundus Stanislaus Jezierski au fost antrenate mai multe instituții catolice din vecinătatea Moldovei, care să cerceteze situația și să raporteze concluziile reprezentanților lor asupra stărilor reale din dieceza Bacău. în afară de Nunțiatura Apostolică Varșovia, cea mai autrorizată și responsabilă asupra activității catolice din Moldova, și-a făcut datoria și decanatul catolic din Kiev. Așa se explică faptul că la 18 martie 1765 Antonio Goreckinsky, decan și oficial general la Kiev, raporta forului superior de la Varșovia că populația Moldovei era una românească. Majoritatea acesteia era de credință ortodoxă. âmpreună cu enoriașii ortodocși, trăiau românii de credință catolică și foarte puțini greco-catolici. Episcopul de Bacău nu-și îndeplinea obligațiile asumate și nici nu locuia la sediul instituției pe care pretindea că o conduce. Demnitarul catolic – lacom, leneș, foarte profitor și șiret, a știut să obțină aprobările papilor Benedict al XIV-lea (1740-1758) și Clement al XIII-lea (1758-1769), prin care i s-a permis șederea permanentă în orașul Leopol. Cu toate că nu îndeplinea serviciile corespunzătoare față de enoriașii din dieceza Bacău, autoritățile competente ale Sfîntului Scaun și Poloniei au stabilit ca populația respectivă să plătească anual suma de 24 de galbeni, în aur, pentru demnitarul nevăzut și necunoscut de ei. Măsurile adoptate de Propaganda Fide n-au fost radicale față de episcopul înșelător. Acestuia i s-a acordat un vicar episcopal de Bacău, în persoana lui Osolinski, peste puțin timp înlocuit de Karwosiecki.
Documentele ulterioare, scrise de însuși episcopul de Bacău, au confirmat faptul că acesta a fost susținut și favorizat de regele Poloniei, nunțiul apostolic din Varșovia, arhiepiscopul de Leopol, de cardinalul Albani și de alți demnitari papali.
Acestea au fost condițiile în care a fost condusă dieceza de Bacău și credincioșii catolici ai Moldovei, între anii 1738-1782, timp în care responsabilitatea a aparținut episcopului Jezierski, un nobil polonez favorizat de rege, care a condus statul încredințat lui la prăbușire și la dispariția de pe harta Europei, prin împărțirile succesive dintre Rusia, Austria și Prusia. (Va urma).

prof. dr. Dumitru ZAHARIAconventuali trimiși în misiunile existente în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!