Recurs la istorie

Ficțiunea – asociată drept adevăr

* Papa Pius al VI-lea despre românii catolici din Moldova (4)

Corespondența vicarului episcopal de Bacău, întocmită la 20 aprilie 1779, convinge asupra intențiilor și preocupărilor sale funeste, acelea de a-i sluji pe imperiali. De această dată el a raportat că atît el, cît și episcopul nu puteau să stea în Moldova din cauza persecuțiilor ortodocșilor și prezenței otomanilor. Scopul acestor mărturii era clar, acela de a oferi un pretext Habsburgilor.
In această atmosferă, de pregătiri febrile pentru invadarea Moldovei de către imperiul condus de Habsburgi, au intervenit cardinalul primat al Ungariei și Ignatius – conte de Bathyany, episcopul Transilvaniei, în vederea intensificării activității pentru realizarea scopurilor mult-dorite: cotropirea Moldovei și a Țării Românești. Pentru prezentarea ficțiunii drept adevăr, ei au recurs la trimiterea în Moldova a misionarului Peter Zold, paroh din Delnița Ciucului. Acesta a plăsmuit un raport plin de neadevăruri. El a pretins că ar fi călătorit prin așezările Moldovei populate de catolici, după 7 decembrie 1780, iar la 11 ianuarie 1781 se afla la Delnița, de unde a expediat raportul către superiorul său de la Alba Iulia. Pretinsul călător prin Moldova, bazîndu-se pe informațiile scrise ale premergătorilor săi – Beke, Domokos, Bandinus și înșelat de Beke, acesta a raportat că toți catolicii din Moldova ar fi urmașii maghiarilor, secuilor și sașilor refugiați din Transilvania în Moldova pe la 1420, unde ar fi întemeiat mai multe așezări pe care le-ar fi populat și în zilele sale, dar uitaseră limba maternă și vorbeau foarte bine pe cea română și rău de tot pe cea maghiară. Acestora li s-ar fi alăturat mai multe mii de secui, care ar fi reușit să treacă frontiera în Moldova după ce ar fi fost închiși de autoritățile imperiale. După eliberare, el ar fi călăuzit în Moldova această mulțime de secui timp de patru zile, pe care – în 1768 – i-ar fi dus din nou în Transilvania, unde le-ar fi dat binecuvîntarea și indulgența plenară.
Catolicii moldoveni sînt numiți de către el ceangăi, schimbarea numelui românilor încadrîndu-se perfect în politica austriacă de falsificare a trecutului acestora și de a inventa minorități etnice pe teritoriul populat de acest popor. Aceștia ar fi fost organizați în nouă parohii, ale căror toponime românești le-a tradus în limba maghiară și le-a prezentat ca populate de acești oameni porecliți de el ceangăi. Termenul este o jignire adusă românilor catolici. Documentele scrise de autoritățile statului moldovenesc și de prefectul misiunilor catolice au folosit onomastica și toponimia românească anterioară și posterioară acestui mare falsificator al adevărului istoric al românilor. Prezentarea ocupațiilor oamenilor, agricultura, pomicultura, viticultura, morăritul, existența așezărilor stabile, oamenii de toate vîrstele, construirea beciurilor pentru conservarea vinului și a rezervelor de hrană în păduri demonstrează continuitate și permanență, nu o populație instabilă, de nomazi, călători de colo-colo, așa cum i-a prezentat el pe secui.
Inventivitatea și falsitatea lui Zold sînt demonstrate și de raportul prefectului Mauro, care descria funcționarea a 11 parohii catolice pe cuprinsul Episcopiei catolice Bacău și în care numărul enoriașilor era de 13 000 de indivizi ca urmare a înmulțirii pe cale normală, naturală.
Misiunile catolice erau conduse de misionari care stăteau aici de ani de zile. Mauro se apropia de trei decenii de activitate continuă în misiunile respective și îndeplinise cu rezultate pozitive demnitatea de prefect. El nu a scris niciodată despre sosirea secuilor în Moldova zilelor sale, după 1752, momentul sosirii sale în misiune și anii ce au urmat.
Despre misionarul Zold și prezența lui în Moldova nu a scris nimeni. In arhivele create la parohiile catolice moldovenești, în cele păstrate la Roma, Torino, Milano, Triest, Veneția, Florența, Modena, Bologna, Napoli, Palermo, Cetatea Vaticanului nu am găsit asemenea nume pentru un misionar apostolic trimis în zonele românești de la estul Carpaților. Acest Peter Zold n-a fost misionar trimis oficial în Moldova. Cu toate acestea, raportul plin de invenții, adevărate ficțiuni a fost publicat în mare grabă. Interese politico-
militare au impus tipărirea documentului scris în limba latină și tradus în limbile germană și maghiară, în care a văzut lumina tiparului în cursul anului 1783 la Pressburg, Bratislava zilelor noastre, în „Ungarisches Magazin” și „Magyar Koniv-haz”.
Idei similare a comunicat episcopului de Alba, ca și călugărului paulin Andrei Dudassi, la 3 iunie 1787. Ultimul document a fost scris din dispoziția lui Bathyany pentru a fi trimis Sfîntului Scaun prin legatul său, călugărul Dudassi. Momentul stabilit de episcopul Transilvaniei, expedierea documentului întocmit de Zold la Sfîntul Scaun a fost bine ales deoarece diplomații pregăteau justificarea agresiunii împotriva poporului român, iar generalii făceau ultimele organizări în vederea invadării teritoriului românesc de la estul și sudul Carpaților. Bathyany spera să obțină acceptul Sfîntului Scaun ca după invadarea pămîntului românesc să trimită slujitori catolici maghiari care să ia locul italienilor. In scrisoarea adresată pontifului Romei – Pius al VI-lea, Bathyany a apreciat că la răsăritul Carpaților ar fi fost sate întregi populate de maghiari care vorbeau foarte bine limba română, dar oamenii de etnie maghiară și-ar fi pierdut conștiința de neam și limba maternă, pe care unii o vorbeau foarte rău, iar alții deloc, din cauză că n-ar fi avut misionari de neamul lor, iar cei italieni nu vorbeau limba respectivă deoarece foloseau numai româna, pe care ar fi învățat-o cu ușurință datorită similitudinii vocabularului și a gramaticii. Comoditatea misionarilor și nu realitatea etnică a credincioșilor ar fi fost cauza nefolosirii limbii maghiare în serviciile divine realizate la parohiile catolice de aici. (Va urma).
prof. dr. Dumitru Zaharia de a inventa minorități etnice pe teritoriul populat de

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!