Recurs la istorie

„Victime ale nesațului omenesc”…

• o scrisoare adresată de către Grigore Alexandru Ghica contelui Walewski

Conducerea Moldovei de către Grigore Ghica a început după semnarea Convenției de la Balta Liman, încheiată între Rusia și Poartă la 19 aprilie / 1 mai 1849. înaintea semnării acesteia, lordul Palmerston arătase celor două puteri că „cel mai sigur mijloc pentru pacificarea completă a Moldovei și Valahiei era să acorde acestora cîte un guvern reprezentativ și o Constituție Europeană”.
Evenimentele au avut loc după ce țarul Rusiei comunicase împăratului de la Viena hotărîrea sa de a interveni în reprimarea revoluției din Ungaria, fapt ce provocase îngrijorări la Paris și Londra, cît și la Poartă. Sultanul otomanilor și diplomația sa au acceptat toate cererile rusești cu privire la Principatele Române.
Guvernarea noului domn a avut loc în condițiile unor datorii provocate de ocupația ruso-otomană de 1.000.768 lei. Noua stăpînire rusească i-a costat pe locuitorii Moldovei suma de 1.223.817 lei. Dominația austriacă, urmată celei ruse pînă la sfîrșitul domniei sale din 1856, a costat populația Moldovei alți 6.000.000 lei aur.
Ocupanții austro-otomani, dușmanii cei mai răi ai unității românilor, l-au obligat pe domnul Moldovei, care pornise pe calea înfăptuirii unor reforme menite să asigure un progres al societății românești să părăsească tronul țării și să se îndrepte spre capitala europeană a luminilor. Ajuns și statornicit la Paris, fostul domn al Moldovei a găsit de cuviință să adreseze un memoriu contelui Walewski, care se demonstra un devotat susținător al luptei românilor. Memoriul a fost prezentat la 30 mai 1857 și constituie unul dintre multele documente care au demonstrat lupta dusă de români pentru progresul și prosperitatea societății lor, imposibilitatea obținerii celui mai mic succes din cauza intervențiilor oprimatoare ale imperiilor austriac, otoman și rus. Aceasta a fost cauza esențială a înapoierii economico-sociale, politico-administrative, juridico-culturale.
Spațiul nu permite reproducerea întregului document, iar din acest motiv vom selecta cele mai semnificative fragmente: „Populațiunile române din Principatele Dunărene Moldova și Țara Românească, de patru sute de ani stau uitate și părăsite de atențiunea ochiului european și lăsate pradă inamicilor, care pururea s-au silit a le subjuga și a le face victima nesațului omenesc (…); Hotarele întinse, ce Moldova poseda pe timpul lui Ștefan cel Mare în urma tractatului încheiat de Bogdan Vodă, au fost necontenit călcate de inamici, au fost totdeauna nerespectate și, în cele din urmă, răpite de megieși, cu învoirea Porții suzerane care, prin stipulațiuni, se îndatorise a apăra țara și de a păzi frontierele nebîntuite de străini (…); Așa, Bucovina se luă de Austria, și Basarabia de Rusia.
Locuitorii Principatelor totdeauna și-au îndeplinit datoriile la cari îi chemau tractatele; ei n-au făcut nici o abatere, nici o rea urmare în contra legăturilor lor. Poarta suzerană însă, n-a lăsat nici un prilej fără a călca tractatele. Ea înstrăină părți din Moldova, dădu necontenit lovituri locuitorilor, își resbună pentru intriga sa cu străinii asupra românilor. De sute de ori încălcă ea însăși țara cu sabia, sîngerînd și măcelărind poporul nevinovat. De altă parte, Austria lucra necontenit la mreaja cu care să-și mai adauge pămîntul Bucovinei (…); Pentru înlăturarea marelor suferințe ale neamului său, deși prințul era de credință catolică, acesta a solicitat reprezentanților puterilor garante să sprijine: „Unirea Moldovei cu Țara Românească, pentru că locuitorii ambelor Principate sunt frați de același sânge și de aceeaș origine. Unirea, care poate face o singură țară mai întinsă și mai puternică. Unirea, care leagă sau întrunește pe toți frații români la un loc. Unirea, în fine, care ar înlătura în viitor toate mizeriile și intrigile străine pentru spolierea țărilor. Unirea Moldovei cu Țara Românească, de vreme ce celui dintâi nu i se întoarce întreagă Basarabia și Bucovia ce i s-a răpit”.
Aceasta a fost gîndirea acelei generații de români făuritoare a marilor acte naționale din secolul al XIX-lea, care avea drept principiu călăuzitor „nici un ban nemuncit de mine în casa mea”.

Timpurile au trecut, dar năravurile au rămas. Astăzi, alte grupări de cetățeni români amorali, lipsiți de educație cetățenească, cultură și respectul datorat semenilor, se folosesc de tumultul popular din decembrie 1989 și se proclamă clasă politică, fără să știe a conduce un popor și o țară pe calea firească a democrației, progresului și a prosperității. Nesătula „clasă politică românească” a ruinat și jefuit rezultatele muncii poporului român, și-a însușit tezaurul financiar al țării. Fabricile și uzinele, băncile și valorile culturale au fost acaparate de escrocii mafioți ai lumii. Președinții, guvernanții, parlamentarii țării au uitat cu totul de pămîntul sfînt al Moldovei de peste Prut și cel din „Țara de Sus”, populația românească de acolo și drepturile istorice ale românilor de a trăi uniți și liberi, prosperi prin munca lor. Timp de un deceniu și jumătate pretinsa clasă politică românească n-a întreprins nimic pentru reunificarea teritoriilor și populației răpite, pentru a asigura în interiorul statului posibilitățile liberei dezvoltări a cetățeanului român. Accentuarea sentimentului de pierdere a credibilității instituțiilor statului român și a persoanelor conducătoare s-a datorat în bună parte încurajării exclusivismului și șovinismului maghiar în interior și exterior. Scopul politic al acestora este clar exprimat. Acesta urmărește transformarea românilor în enclave minoritare de secui și ceangăi maghiari, pentru a distruge statului național unitar al românilor, dar și impunerea dominației economico-sociale, militare, politice și culturale a maghiarismului. în aceste scopuri ei inventează „protecția culturii tradiționale a ceangăilor bazată pe limba maghiară”, deși aceasta n-a existat niciodată în Moldova. (prof. dr. Dumitru ZAHARIA)n Principatele Dunărene Moldova și Țara Românească, de patru sute de ani stau uitate ș

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!