Recurs la istorie

„Solia mîntuirii”

• aeroporturi din trecut, la Bacău

Bacăul s-a situat dintotdeauna în fruntea marilor evenimente ale țării. Declanșarea primei mari conflagrații a lumii a însemnat pentru băcăuani participarea la apărarea gliei strămoșești. Pentru întîia oară, în război se folosea o armă nouă, de temut: aviația. în România, nașterea aviației militare avusese loc în anul 1910. în toamna lui 1916, aviația română a executat numeroase misiuni de luptă, dintre care o pondere mare a avut studierea pozițiilor inamice prin misiuni de observație, recunoaștere și fotografiere. Datorită activității de cercetare din aer și a celei de supraveghere a cîmpului de luptă, majoritatea acțiunilor inamicului au fost cunoscute de comandamentele militare românești. Un rol însemnat l-au avut misiunile de bombardament, executate în momentele cele mai dificile ale desfășurării operațiunilor militare din prima parte a campaniei. Marea majoritate a avioanelor folosite erau de producție franceză – Farman, Bleriot și Nieuport. Operațiunile militare extinzîndu-se spre Moldova, acestea au făcut ca județul Bacău să devină o importantă bază și pentru aviația militară. Primul aeroport care s-a înființat pe teritoriul județului nostru a fost lîngă Bacău, în comuna Mărgineni, în anul 1916. Iată cum descrie un martor ocular – Constantin Popescu – acest eveniment:
„Eram cu vitele la păscut pe marginea șoselei, între fabrica de spirt și depoul căilor ferate, numai ce aud dinspre oraș un zumzet de talgire, bătăi de tobă și cu muzica venind înspre comuna mea Mărgineni o armată mergând pe jos. în fruntea armatei era un ofițer călare pe un cal, care am aflat că era generalul Grigorescu. Această armată s-a încartiruit în curțile de vizavi de primărie, pe coasta unui deal ce poartă numele de Curțile căpitanului Crupenschi. Apoi au început să apară mașini încărcate cu materiale de construcție descărcându-se pe câmp în spatele fabricii de spirt. O parte de material era fasonat în scurt timp și le înșira ridicând mari hangare, așa le spunea’u ei pentru adăpostirea avioanelor. Și când au fost gata și cu nivelarea a câtorva hectare, a început să vină două tipuri de avioane, Forman și Bibeu (Bleriot). Forman era un fel de avion ce arăta ca o barcă cu motor instalată între două aripi montate pe niște vergi de fier și sârme. Chiar și restul corpului era construit tot numai în cabluri de sârmă și o coală, avea niște palete mișcătoare pentru dirijare, iar bileurile arătau exact ca avioanele de crucea roșie. în total aici erau 4 avioane. Tot aici s-a înregistrat și primul pilot mort, căpitanul Ghiorghiu. Acesta obișnuia să facă diferite «ischibiții»: se înălța ca o săgeată în sus și imediat se lăsa cu elicea în jos și cu motorul oprit”. Dar, într-o zi, a venit cu motorul prea aproape de pământ și nu a mai putut lua zborul în sus și s-a înfipt cu motorul în pământ, făcând o gaură cam de șase metri, neluând foc și căpitanul era mort”.
Un al doilea aeroport a fost construit la Răcăciuni, în 1917. Rene Chambre, care a făcut parte din misiunea franceză, îl descrie în cartea sa „Casca de zbor”: „… aeroportul se află pe un imaș, nu departe de sat, cu trei hangare de pânză, unul mare și două mici, o mânecă de vânt, precum și două drapele, românesc și francez, ca doi frați gemeni”. Pe el nu-i greu de aterizat: „poiana e destul de întinsă, fără obstacole. Aici va funcționa Escadrila F2”. Tot în 1917, s-au înființat noi aeroporturi militare la Onești, Borzești și Gârbovana. însă aeroportul care își va înscrie numele în Marea carte a Istoriei va fi cel de la Răcăciuni. De aici, la 23 noiembrie 1918, ora 10,00, un avion Forman 40, pilotat de locotenentul (de 27 de ani) Vasile Nicolescu și secondat de maiorul Victor Precup, va zbura peste Carpați pînă la Blaj, ducînd vestea cea mare a unirii tuturor românilor într-un stat, misiune ce a fost numită „solia mântuirii” sau „Icarii din Carpați”. Dar nu putem trece de acest episod fără a menționa actul de mare curaj și patriotism al băcăuanului Gașpar Nicolae. Iată povestea lui: la 25 iunie 1917 de la Răcăciuni a decolat pilotul francez Donnatien Lampreux în urmărirea a două avioane germane. S-a luptat timp de 20 de minute, pilotul reușind să avarieze un avion inamic, care a aterizat forțat între linii. Serviciile de informații ale Corpului de Aviație Român, francez și englez voiau să vadă motorul de o construcție specială care-i asigura o viteză ascensională superioară. Sînt trimiși în misiune de recuperare sergentul Nicolae Gașpar, împreună cu încă șase camarazi; după o luptă cu o patrulă germană, în aceeași noapte reușesc să se întoarcă cu motorul avionului, pe care-l demontaseră. Pentru fapta sa, băcăuanul Nicolae Gașpar va fi decorat cu medalia „Bărbăție și Credință”.
La o instituție din Bacău se găsesc planurile complete ale unui tip de avion inventat de un moineștean, în 1930. Din nefericire, nimeni nu s-a gîndit să studieze aceste planuri, ele îngălbenindu-se odată cu trecerea timpului. Mergem mai departe în istorie: pe parcursul celui de-al doilea război mondial, numeroși băcăuani și-au sacrificat viețile pilotînd avioane atît în campania din Est, cît și în cea din Vest. Osemintele lor se găsesc în cimitirele eroilor din Bacău, Onești, Tg.Ocna. Iată de ce aș propune ca în amintirea faptelor acestor bravi eroi ai aerului să se ridice un monument comemorativ și în municipiul Bacău, pentru ca la soclul lui să putem depune florile recunoștinței noastre. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!