Reîntoarcerea la tradiții

Mihai BUZNEA

Politicienii noștri redescoperă America! De astă-dată, terra incognito îl constituie așezămintele culturale de la sate, care în ultimii optsprezece ani au primit din (în) plin loviturile nemiloase ale tranziției, motivate de sloganuri ce nu au avut, și încă nu au nimic comun cu realitatea: tot ce-i comunist, să piară! Numai că tradiția căminelor culturale sătești este una foarte veche, de peste un secol și jumătate, iar dacă astăzi ne putem mîndri cu faptul de a avea cel mai bogat, variat și diversificat tezaur etnofolcloric din lume, tocmai acestui lucru se datorează într-o mare măsură.
Dar, e bine și mai tîrziu decît niciodată, spre a se reveni pe calea cea adevărată. Zilele trecute, prezent la manifestările omagiale organizate la Botoșani cu prilejiul aniversării zilei de naștrere a poetului nostru național, ministrul Culturii – Adrian Iorgulescu, ne servea o știre de-a dreptul senzațională: în următorii ani ministerul pe care-l păstorește va aloca peste patru sute de milioane de euro pentru reabilitarea căminelor culturale! Raportat la indiferența cu care a fost privită și tratată problema în discuție, faptul pare incredibil. Respectivii bani se vor aloca doar pe baza unor programe culturale distincte care să asigure atît crearea și dezvoltarea infrastructurii, cît mai ales punerea în valoare a tradițiilor locale.
Așadar, sîntem în fața unei afirmări culturale rurale fără precedent în ultimele șapte – opt decenii.
Județul nostru are, la rîndul său, șansa unei recroiri a tradiției pe baze moderne. După ’90 încoace căminele culturale din așezările situate în bazinele Zeletinului, Trotușului și Siretului s-au transformat în orice altceva, în loc să rămînă ceea ce erau. Au devenit magazine comerciale, discoteci, baruri, localuri pentru nunți, uneori chiar wc-uri publice. La rîndul lor, formații artistice de renume, precum cele de dansuri bărbătești de la Asău, de urși de la Dărmănești, caprele de la Căiuți ori Berzunți, și multe altele asemenea, au intrat într-un con dens de umbră ce le-a condamnat la un anonimat nedrept, nefiresc și păgubos. Au dispărut festivalurile și spectacolele folclorice, o relativă resuscitare putînd fi remarcată o singură dată pe an, cu prilejul Festivalului interjudețean al datinilor și obiceiurilor de iarnă, cînd prestația ansamblurilor și formațiilor prezente este nu doar una sporadică, ci și de multe ori improvizată. între „florile rare” care fac excepție de la acest destin nedrept se află ansamblul etnofolclotric „Privighetorile Zeletinului” de la Podu Turcului sau „Mătăhalele” de la Prăjești, și asta grație unor oameni pasionați și pe deplin conștienți de valoarea tezaurelor folclorice din zonele lor, dar și strădaniilor pentru atragerea mijloacelor materiale de supraviețuire.
Arta de amatori este inepuizabilă ca resurse artistice și umane. Ea poate, și contribuie la civilizarea satului fără a fi alterată în esența și componentele ei tradiționale. Reabilitarea așezămintelor culturale sătești cu sprijin financiar consistent din partea ministerului de specialitate este o repunere pe direcție a acestor instituții neprofesioniste de tradiție. Nu o reîntoarcere la „Cîntarea României”, ci o revenire la valorile eterne care le-au validat și consacrat în timp.
Așadar, nu putem decît să aplaudăm inițiativa și bunele intenții ale ministrului Adrian Iorgulescu. Cu rezerva, doar, a duratei de timp necesară aplicării acestui amplu program. Pentru că e nevoie de fapte, și nu de declarații de intenții.nți, și multe altele asemenea, au intr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!