Prin California și „Vestul Sălbatic” (5)
Toate drumurile duc la … Las Vegas
Toma JĂMNEALĂ
Către amurgul zilei de 27 mai intram în Las Vegas. Am parcurs o bună parte din bulevardul central, ce-i poartă numele, și am oprit la al treilea nivel din cele șapte, cîte numără enorma parcare a Complexului hotelier „Caesar Palas”. Notăm etajul și numărul sectorului pentru a nu căuta mașina ore în șir prin labirintul acesta cu mii de autoturisme. Parcarea nu se plătește, intrările în hoteluri și cazinouri, de asemenea. Costurile intră, de regulă, în prețul cazării. De aceea, în fiecare hotel (peste 50 la număr) este o mare afluență de public. Parcă toate națiile pămîntului și-au dat aici întîlnire, ca la un mare congres mondial. Cu gențile de voiaj la noi, ne îndreptăm spre recepție. Formalități nespus de sumare, pentru că locurile de cazare fuseseră comandate cu trei săptămîni înainte, prin internet. Și cu cartela magnetică în mînă, înlocuind tradiționalele chei, ne orientăm spre lifturile „Turnului Roman” („Roman Tower”), unul din cele trei mari corpuri hoteliere, a cîte 20 de etaje. În cîteva minute ne aflam în camera 1067. Ce cameră, ce dotare?! NU cred c-am mai locuit vreodată într-un asemenea hotel de lux. Se întunecase și, prin fereastra balconului admiram jocul neastîmpărat al fîntînilor arteziene de la intrarea în complexul hotelier. Iar dincolo, peste bulevardul „Flamingo” (un hotel cu peste 4 000 de camere), străjuit de palmieri, își etala pe fațadă o uriașă și strălucitoare floare de nufăr. Deși obosiți de atîta drum, am coborît spre cazinouri. Lume aleasă umplea la refuz mesele de joc și scaunele din fața sutelor de instalații mecanice. Dolarul era la el acasă și solicita alți dolari. Norocul însă se lasă așteptat. Totuși, de undeva, dintr-o sală de joc, răzbătea zgomotul unei manifestări de bucurie. Cineva cîștigase cîteva mii de dolari, iar prietenii îl aplaudau frenetic. Din loc în loc, fete frumoase și băietani pe măsură „făceau cărțile”. Chelnerițe șic se deplasau grațios cu cafele sau cocteiluri către clienți. Restaurantele și barurile, magazinele-pline. Ici, colo – puncte discrete de observare ale serviciului de „securitate”. Din cartea de vizită a „Palatului cezarilor”, aflăm că acest complex hotelier dispune de 2.418 camere, 27 de restaurante, baruri, magazine, numeroase săli pentru jocurile de noroc și un personal de aproximativ 5.000 de salariați. Acest mare obiectiv ar putea cuprinde sub acoperișurile sale întreg parcul „Libertății” din Bacău. Colindăm hotelul. Grupuri statuare ale apusei antichități romane – la tot pasul. În latura de sud a complexului – „Forumul Roman”, un segment de presupus drum al străvechii Rome, împrejmuit de ziduri înalte străjuite de statui, fîntîni, magazine, peste care domnește un imens cer în amurg. Spre jumătatea drumului se profilează copia legendarului Cal Troian. Un lift urcă și coboară mulțimea de curioși în a vedea unde se ascundeau acei curajoși eleni care-i amăgiseră pe troieni să desferice porțile bătrînei Troia. Apare apoi un grup statuar cu Bachus, înconjurat de fete frumoase, în mijlocul cărora zeul – o statuie robot – își savurează vinurile preferate dintr-o cupă care nu se mai golește. De la orele 10 dimineața pînă la miez de noapte, la fiecare ceas cîte 15 minute de spectacol. Încîntător! Dar atracția mare e la capătul acestui drum roman, unde alt grup de statui-robot oferă emoționanta derulare a unei legende despre un împărat ce nu-și poate convinge fiul și fiica să preia moștenirea imperiului numai de către unui din ei. Cearta se transformă în profundă ură, supărîndu-i pe atotputernicii zei, care-i pedepsesc pe acești pămînteni prăbușindu-i în infern. Un spectacol fascinant care te îndeamnă să-l tot revezi. E tîrziu, foarte tîrziu, și ne retragem spre cameră, în „Turnul Roman”. Ceasul arată miezul nopții de 27 mai. La București sau Bacău ar fi fost orele 10 ale dimineții de 28 mai. Noapte bună, America! Bună dimineața, România!
Cînd ne-am trezit, prima grijă a fost micul dejun. Nu intra în costurile de cazare, așa că am coborît la restaurant. După vreo oră, colindam hotelurile și magazinele din împrejurimi. Intrăm în „Belagio” să admirăm o superbă grădină interioară cu trandafiri. Parfumul florilor te îmbată; nu-ți mai vine să pleci, dar nestematele din Las Vegas îți dau ghes. Pe o punte suspendată, traversăm marele bulevard central și intrăm în alte și alte mari hoteluri-cazinou: ” Bally’s”, „Paris” (străjuit de un frate mai mic al Turnului Eifell), apoi ne abatem prin „New York”, „Aladin”, „Hilton”, prin magazine, librării etc, etc. Mașinile de joc ne făceau cu ochiul. Tentație mare. Nu ne-am putut abține și ne-am ușurat de 30 de dolari. Erau buni pentru masa de prînz, dar… Revenim în „Palatul Cezarilor” pentru un duș confortabil și după amiaza colindăm hotelurile „Flamingo”, „Monte Carlo”, „Miraj”, poposind pentru un timp în „Palatul Venețian”. Puține locuri libere la restaurant. Lume multă. Atracția o conține plimbarea în gondolă pe un canal improvizat. Aproape 100 de dolari ora. Nu ne-am permis. Altădată. Cine știe?!
La drum, apostolește, că avem multe de văzut: dansul înebunitor al apelor din lacul hotelului „Bellagio”, unde, la fiecare oră (după ceasurile 16), vreme de 15 minute, sute de jeturi de apă se înalță, se rotesc, se înlănțuiesc pe fondul unor frumoase melodii. Minunat spectacol, ca și simularea erupției unui vulcan ce țintuiește zilnic mii de vizitatori în vecinătatea hotelului. Văzînd mulțimea de fîntîni arteziene și lacuri, prospețimea vegetației din acest colț de lume situat la extremitatea sudică a unui autentic deșert, te întrebi de unde atîta trebuincioasă și salvatoare apă. Într-un tîrziu afli că-i darul marelui și binecuvîntatului lac intramontan „Mead”, deopotrivă exploatat de statele Nevada și Arizona.
Și iar se face noapte. Nici nu știi ce repede trece timpul aici, la Las Vegas. Unii uită să mai plece. Au cu ce plăti suita de plăceri pe care ți le oferă marele oraș. A doua zi, noi, după o încă sumară vizită prin locuri neumblate, ne continuăm drumul spre alte meleaguri, așa cum ne-am programat. La revedere frumosule, fascinantule Las Vegas! (va urma)
Lasă un răspuns