REPORTER ÎN PIAȚĂ Mugurel de brad

Eugen VERMAN

E luna mai și, iată, în piață a apărut mugurele de brad. Mulți dintre dumneavoastră o să ridicați din umeri a neștiință, la ce o fi bun și mugurelul ăsta de brad?, așa veți întreba, dar eu vă spun că nu-i nimic mai bun pentru sănătate decît o ceașcă de sirop cu apă minerală sau chiar cu apă de izvor…

Nici eu n-am știut de minunea asta, dar, cu vreo treizeci de ani în urmă, într-o primăvară, era ceva mai tîrziu ca acum, undeva, într-un sat de munte – locul de baștină al socrilor, deci și al soției mele – bătrînii mi-au zis într-o zi că mîine vom merge să culegem „noițe” de brad ca să facem sirop, și a doua zi, dis-de-dimineață, am plecat în pădure și am cules trei trăiști cu muguri de brad și, în aceeași zi mamaia Profira a fiert minuna aceea verde, în două cu zahăr și a fiert-o pînă a ieșit o compoziție destul de groasă, închisă la culoare, cu un gust și, mai ales, cu un miros de parcă acolo, în oala aceea, ar fi sălășluit toată pădurea de brazi din deal!…

De-atunci, aproape în fiecare an siropul de brad nu mi-a lipsit din casă. Adevărul e că nu știu prea bine ce proprietăți curative o fi avînd – ai mei îmi spuneau că e bun pentru plămîni și împotriva tusei, dar și pentru „alte tot felul de boli” – dar e foarte gustos și răcoritor. In primăvara trecută am cumpărat muguri de brad, iar soția a făcut o sticlă mare, de doi litri și chiar zilele trecute l-am terminat. Și iată că sîmbătă, în piață, o bătrînă care spunea că-i din Prăjești, comuna Traian, avea în față zece pungi și le vindea cu 10.000 de lei trei pungi… Nu, n-am cumpărat încă, voi face lucrul acesta zilele următoare, îl voi face negreșit! Mi-a rămas, însă, întipărită în minte fața bătrînii aceleia din Prăjești – o față rotundă, mare, ca o pîine bine crescută și coaptă, cu gura la fel de mare, dar numai cu doi dinți în ea, chiar am întrebat-o unde și-a pierdut dinții, iar ea a rîs, și ce rîs! Și am mai întrebat-o de știe pentru ce-s buni mugurii ăștia de brad și mi-a răspuns: „…cum, nu știi, pentru suc care-i bun la plămîni și la tuse!”. Mi-a răspuns prompt. In schimb, cînd am întrebat-o dacă face sucul ăsta, m-a dat gata: „…n-am făcut niciodată pînă acum. Știi, trebuie mult zahăr și eu n-am atîția bani, da’ anul ista poate că voi face!…”.