Eugen VERMAN
Sîmbătă dimineață m-am bucurat cînd, în piața mare a orașului, i-am întîlnit pe prietenii mei din Matca. Agricultori „pur-sînge”, oamenii aceștia au bătut sute de kilometri pentru a aduce „tîrgoveților de Bacău” – cum obișnuiesc să spună ei – din produsele obținute din munca pămîntului. Eu i-am cunoscut cu un an în urmă – era ceva mai tîrziu ca acum -, mai întîi am stat de vorbă cu omul acesta de 65 de ani, mi-a zis că-l cheamă Neculai Nacu și că-i de loc din Matca – comună mare în județul Galați -, „dacă ai fost cu mașina la Constanța ai trecut și prin comuna mea…, ai văzut că parcă nu se mai termină, așa-i de mare, da să intri și să stai să vezi cît e de frumoasă!” – așa mi-a zis, atunci, domnul Culiță Nacu, bărbat roșcovan, nebărbierit tot timpul, cu mîinile mari, bătătorite, om puțin cam bănuitor, nefăcînd excepție de la comportamentul țăranului nostru, și mi-a mai spus, atunci, că nu-i singur, e venit cu nevasta, Vasilica, și cu fata, Maria Pohrib, că-i măritată, și cu soțul Mariei și băiatul lor, aduseseră să vîndă salată verde, căpățîni mari, cu frunze cărnoase, bine crescută, era prima producție, după aceea aveau să mai vină la Bacău cu alte „bunătățuri”, pe lîngă salată, castraveți, roșii… Acum, după un an, iată-i la Bacău. I-am recunoscut imediat și m-au recunoscut și ei pe mine… Atunci, mă invitaseră să vin la Matca și eu nu le-am promis și bine am făcut că, oricum, nu ajungeam… Acum au adus salată verde, tot așa, căpățîni mari, îmbietoare, sănătoase… Sînt răsfirați pe la mese – el, Culiță Nacu, în spate, fiică-sa, Maria, ceva mai încolo nevastă-sa, Vasilica, apoi ginerele și feciorul, nu le-am aflat numele… „Tîrgoveții de Bacău” cumpără salata – Maria vinde și varză din aceea care „se păstrează”, varză „strînsă” zdravăn, cu frunze țepene, bună doar de salată și mîncare, nu și de murat, dar salata e baza. „Am rărit-o, pentru roșii” – spune domnul Nacu, și astfel aflu că vor veni și cu roșii și alte bunătăți „crescute”, deocamdată, în solariile pe care le au, căci, „la Matca toți au solarii, cîmpurile sînt pline de solarii” – mai spune omul. Cum, acasă, am, însă, varză acră, bună peste poate, n-am cumpărat salată, dar le-am strîns mîna și m-am bucurat că i-am revăzut și le-am urat un an mai bun ca cel trecut.
Lasă un răspuns