REPORTER ÎN PIAȚĂ Purceluși de Guineea și șoarece la rotisor

Pentru iubitorul de animale mici sau de păsări exotice, tîrgul de duminica, din Piața centrală a Bacăului, e un prilej de adevărat „pelerinaj”, de încîntare și, desigur, de aprovizionare. Cît costă papagalul ăsta, dar colivia, dar punga de mîncare pentru hamsterul pe care îl am acasă – iată întrebări pe care le auzi puse, cu interes și, uneori, cu precipitare, de către cei pasionați. Și, de fiecare dată, cel interesat se bucură de succes. Căci găsește, aici, de toate: de la păsări exotice, la animale mici, de la căței și pisicuțe la iepurași și porumbei.

Bărbatul acesta cu fața plăcută, dar slab și îmbrăcat destul de simplu, vinde un purceluș de Guineea și un hamster. Reclama ce o face „mărfii” lui e, oarecum, hazlie: avem purcel de Guineea și șoricel la rotisor, spune omul, și mă opresc să văd și eu cam cum arată „purcelul” și „șoricelul”. O mogîldeață neagră ca tăciunele, pe fundul unei cutii de carton, înfulecă iarbă și nici nu mă ia în seamă că îl ating, e adevărat, cu multă precauție. „Nu mușcă, spune omul, e blînd ca un hamster”. Alături, într-o colivie, un hamster cît un pumn de copil s-a angajat într-un fel de roată cu „trepte” și se învîrte pe ea de mama focului. „Ăsta-i rotisorul…?” „Da, zîmbește omul, îl dau cu numai o sută de mii”. Se referă, desigur, la animalul acesta mic cît un pumn de copil. „Și purcelul de Guineea…?” „Pe ăsta cer o sută și cinzeci”. Crezînd că vreau să cumpăr, îmi șoptește: „Putem să și negociem”. Omul i-ar vinde și la un preț mai mic. Din vorbă în vorbă îmi zice că-l cheamă Baltă, „Gheorghe Baltă îmi spune, n-am serviciu, am lucrat pe la șuruburi vreo 15 ani, am fost și paznic, acu’ aș lucra și măturător de stradă, îs încă în putere, am numai 51 de ani și-s tare necăjit. Știți, am patru copii, cel mai mic e într-a șaptea și numai cu leafa neveste-mii nu ne descurcăm deloc”.

Plec cu inima încărcată… Mai bine nu intram în vorbă cu el. Dar mă distrage de la gînduri un băiat la vreo 17 ani, cu un pisoi în brațe. „Îl dau și cu o mie de lei, face numai la nisip, uitați-vă, aici, în cutie, am nisipul, numai luați-l”, se adresează el mulțimii din această zonă a pieții. Dar cine să cumpere un pisoi, chiar oferit și degeaba?! (Eugen VERMAN)