REPORTER ÎN PIAȚĂ Salată de post

Vecinul meu, Eugen Mardare, fost salariat la „Metalurgie”, om de peste 80 de ani, e un model în ce privește respectarea zilelor de post din timpul săptămînii. „Eu – îmi zice el mie – postesc, de cînd mă știu, miercurea și vinerea. Moștenesc asta din familie. Poate să fie și zi de Crăciun, miercurea și vinerea postesc. Restul zilelor, mă înfrupt cu carne. Știi, o bucățică de carne de purcel”. Acu, miercurea trecută, l-am întîlnit cam abătut. Sau, mai bine zis, supărat, dar o supărare de aceea vecină cu revolta. Nu, nu revoltă care să te scoată în stradă, cum se întîmplă destul de des în zilele noastre, ci o revoltă „cuminte”, înfrînată. „Auzi, domnule, începu vecinul meu, m-am dus în piață să-mi cumpăr de o salată de post. Așa am zis și eu și nevasta mea, să mîncăm, astăzi, o salată de post”. „Și ați mîncat, nu-i așa?”. „Da, îmi răspunse el, da’ o să rîzi mînzește cînd o să auzi cît m-a costat. Că m-am luat după ăștia, din Cartea de bucate, care știu ei ce-i o salată ca lumea”. Pe scurt, așa cum mi-a relatat domnul Eugen Mardare, a cumpărat o căpățînă de salată verde – „cîteva foi, acolo” – pe care a dat 15 mii, doi morcovi, care l-au costat 5 mii, o roșie – 10 mii, o legăturică de mărar – 5 mii, 200 de grame de măsline „dulci” – 24 mii, la care a mai adăugat trei cartofi fierți și tăiați cuburele, o ridiche, pe care a dat 5 mii, ulei”. Aș fi pus și două mere, dar n-am mai cumpărat, pentru că m-am trezit că mai am două mii în buzunar, și cine-ți dă măcar un măr cu două mii?” – a mai adăugat vecinul. Acum, hai să adunăm, să vedem cît l-a costat o salată de post. Total – 74 de mii, fără a socoti uleiul, cartofii, ceapa, pîinea. „Ei, spune și mata dacă se poată trăi așa!” – începu el să mi se plîngă. Uitasem să vă zic că domnul Eugen Mardare e pensionar, dar n-ajunge la trei milioane lei pe lună, chiar dacă primește și o mică pensie de veteran de război. Ei bine, chiar și așa, uite că „și-a permis” o salată bogată de post. Care a trebuit să-i țină de foame și pentru seara. I-am zis: „Domnule, ce să-i faci, asta-i economia din piață!”. „Mata mă rîzi, s-a îmbufnat vecinul meu. Află că nu-mi mai place salata de post! Tot mai sănătoasă și hrănitoare e zeama de tărîțe de grîu. N-ai citit? Ți-o recomand și matale”. (Eugen VERMAN)