REPORTER ÎN PIAȚĂ Un viitor marinar

Cătălin Nicolae, din satul Furnicari, comuna Tamași, e un băiat voinic, rotund la față ca o pîine bine dospită, cu ochi căprui, inteligenți. Stă, aici, în capătul pieței celei mari din Bacău și are, în două traiste, plante medicinale: sunătoare și coada șoricelului. E duminică dimineața, să fie ora 9,00, băiatul privește iscoditor lumea din jur, iar speranța că-și va vinde „marfa” e firească. Cînd îl privesc mai cu atenție, devine și el interesat de persoana mea: „Văd că vreți să cumpărați. Nu? Hai, că dau ieftin, zece mii trei legături”. Uitasem să spun că sunătoarea și coada șoricelului sînt pregătite cu grijă, de acasă, în legăturele destul de bicisnice, semn că băiatul acesta știe să-și vîndă marfa. „M-am trezit dis-de-dimineață și le-am cules și am venit la Bacău. Uitați-vă, miroase a cîmp…!” Intru cu el în vorbă. Da, e elev în clasa a șaptea, învață „așa și-așa”, acum e hotărît să facă ceva bani, nu-i prima dată cînd vine singur la Bacău, de fapt satul Furnicari nici nu-i prea departe de oraș și, pe urmă, orașul îl atrage… „Știți, termin opt clase și vin să învăț să devin marinar să cutreer mările și oceanele lumii…!” Da, cel mai mult îi place, la școală, Geografia, pentru că Geografia îl poartă „prin lumea asta mare și nesfîrșită și frumoasă…”Acum îl privesc și mai atent, mi-amintesc de trăirile mele pe cînd eram la vîrsta lui, în clasa mea, a șaptea, cam toți băieții visam să fim marinari, visele noastre erau înaripate de cărțile pe care le citeam atunci și, în cele din urmă, doar unul dintre noi a străbătut, ca marinar, mările și oceanele lumii, da, poate și copilul acesta dintr-un sat din județul Bacău își va vedea visul împlinit, dar pentru asta va trebui să învețe și, pe lîngă aceasta, să aibă și „un dram de noroc”, cum îmi spunea și mie mama, cînd eram la vîrsta lui. Pînă atunci, însă, iată-l vînzînd din leacurile pămîntului, treabă pe care o face, din cîte îmi dau seama, cu destulă plăcere. Așa am ajuns și eu acasă cu „porția” anuală de sunătoare, medicamentul ăsta magnific pentru stomac… (Eugen VERMAN)