Resuscitare cu cîntec

Mihai BUZNEA

Printr-un comunicat strecurat, anonim, între reportaje despre războaiele politice purtate între locatarii palatelor Cotroceni și Victoria, alegerile pentru europarlamentare și posibila formare a unui guvern de uniune națională condus de un tehnocrat, crainicul prezentator al unui post central de televiziune își informa telespectatorii cum că actualul Executiv intenționează să aloce fondurile necesare construirii a 40 de cămine culturale rurale și a două case de cultură sătești. Cînd, unde și care ar fi costul acestora, nu ni s-a mai pus. Și nici despre un eventual program de resuscitare a acestui gen de așezăminte de îndelungată tradițe nu am auzit vreun cuvințel. Oricum, știrea ne-a luat prin surprindere, știut fiind apetitul guvernelor de la revoluție încoace pentru cultură, în general, dar mai ales pentru mișcarea artistică de la sate. Adică, de acolo unde se zămislește arta autentică ce ne-a dus faima pretutindeni în lume.

Dar, iată că totuși se mai pot întîmpla și minuni în astă lume a noastră dominată de pofta nesățioasă de bani și de rezultanta ei firească – agonisirea în scurt timp, indiferent pe ce căi și prin ce fel de mijloace, de averi incomensurabile. Or, un tezaur alcătuit din cîntece și dansuri, din tradiții, obiceiuri și meșteșuguri artizanale nu poate fi convertit în expresie bănească și stocat la bancă spre a face pui. Căminele culturale sătești tezaurizează altfel de valori. Nemuritoare și perene. Dispariția lor este doar relativă. Dacă pînă în anii ’89 – ’90 căminele culturale sătești semănau mai mult cu niște hangare insalubre și deloc ispititoare, în jurul lor gravita totuși o mișcare artistică de amatori ce ținea treaz spiritul locului și contribuia, cum-necum, la dezvoltarea lui. Formații corale, de dansuri și de teatru popular, soliști populari activau mai prin fiecare centru comunal. Asău, Dărmănești, Traian, Oituz, Podu Turcului, Răchitoasa și altele ca acestea erau adevărate vetre folclorice, în care etosul reprezenta o constantă definitorie. Ce s-a întîmplat în ultimii 17 ani? Fostele cămine, hangarele electrificate, au fost transformate – în cazul în care pur și simpu nu au fost demolate pentru recuperarea terenurilor -, în magazii, baruri, depozite, discoteci, saloane pentru organizarea de nunți sau reuniuni pentru sectele religioase în căutare de noi adepți. Formațiile artistice sînt, acum, rara avis. Bibliotecile comunale – cîte au mai rezistat, au fondul de carte învechit și insuficient, cu cititori ce pot fi numărați pe degete. La rîndul lor, casele de cultură sătești – precum cea din Filipești, sau fostele cluburi muncitorești – „6 August” Asău, Rafinorul „Dărmănești”, „1 Mai” Comănești” au cam aceeași soartă, alături de altele – „Petrolistul” Lucăcești, fostul „23 August” Moinești sau clubul din Zemeș. O soartă nemeritată, dar care e în deplin acord cu marginalizarea continuă a fenomenului culturii de masă de către toți cei care s-au perindat la putere în acești ani.

Pentru respectarea adevărului este necesar să ne reamintim că fenomenul artistic sătesc – ca parte integrantă a culturii de masă -, nu l-au inventat comuniștii – am avea „motivația” distrugerii lui postdecembriste; ei doar și-au asumat paternitatea, încercînd să demonstreze că-l sprijină, îl dezvoltă și îl duc mai departe. într-o anumită măsură au reușit, chiar dacă era vorba de multă paradă și efect propagandistic. Entuziaștii și răspunzătorii au fost cei care l-au întreținut în viață. Ceea ce se întîmplă în anii noștri seamănă mai mult cu o lungă și interminabilă tranziție spre nimic, ori cu o vagă resuscitare prin conectarea la aparate. Moartea clinică e ca și instalată. Spectacolele triumfaliste de folclor prezentate pe micile ecrane, ca și rarele festivaluri organizate (unul și la Bacău, consacrat violonistului-rapsod Ion Drăgoi) nu au cum să-și asume rolul unei autentice mișcări artistice de masă. Căminele culturale, cluburile, casele de cultură de la sate au toate șansele de a se transforma în vestigii istorice.
Sper, totuși, să fiu contrazis de alte realități. Le aștept, alături de locuitorii satelor.crainicul prezentator al unui post

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!