Revoluția la Bacău

Bacău, 22 decembrie 1989, orele 10.00. E destul de cald pentru o vreme de decembrie, aproape 9 grade. La sediul Comitetului Județean P.C.R. e liniște, dar o liniște apăsătoare. Băcăuanii trec grăbiți prin centrul orașului. Prietenii nu se mai opresc să discute, ci se salută în fugă. Patrule mixte, gărzi patriotice, miliție au dispărut subit. Se așteaptă ceva. Peste cîteva ore începe mișcarea din București, căreia ceva mai tîrziu avea să i se spună „Revoluție”. „Ole, ole, Ceaușescu nu mai e”. Se spune că, la Bacău, primii care au ieșit în stradă și au intrat în Consiliul Județean au fost clienții de la restaurantul „Bistrița”. Ei au strigat pentru prima dată că „Ceaușescu a căzut!”. Sînt luate cu asalt ușile impunătoarei clădiri, care nu mai era păzită. Revoluționarii băcăuani sînt întîmpinați doar de micii funcționari, care nu aveau de ce să se teamă. Bunurile de la „protocol” s-au volatilizat, la fel ca și cele ale nomenclaturii, pe care nimeni nu avea să le mai revendice vreodată.
Dinspre pasarela de la „Narcisa”, coloane de muncitori, funcționari de la I.R.Av., Mașini Unelte, Metalurgica, I.P.E.P., cu steaguri tricolore avînd stema decupată, se îndreaptă amenințător spre centrul orașului. Marele panou de tablă „Ceaușescu-Pace” de la intersecția spre Onești e făcut zob. Treptat, centrul municipiului e ocupat de lume. Apar primii lideri născuți de revoluție și, firește, luptele pentru putere.

Prima putere

Profesorul Gheorghe Neagu, unul dintre primii care au intrat în clădirea Comitetului Județean, avea să povestească ulterior că în dimineața zilei de 22 decembrie știa deja ce se întîmplase cu o zi înainte și în noaptea precedentă la București. „Momentul fugii lui Ceaușescu, intrarea bucureștenilor în televiziune, în jurul orei 13, m-au găsit în fața Comitetului Județean de Partid, împreună cu soția și fiica mea de 12 ani, deci nu la Restaurantul «Bistrița» – spune profesorul Neagu. Forțat de cei aproximativ 30-40 de elevi și studenți, am devenit liderul de vîrstă și am intrat în sediu. Oficialitățile se aflau înăuntru, Constantin Toma și primul secretar Tănase. Prima dispoziție i-am dat-o omului de serviciu, să închidă cabinetele șefilor pentru a împiedica distrugerile și furturile. Ce a dispărut, dacă a dispărut, nu a fost luat în 22-23 decembrie, pentru că în seara de 23 decembrie, la ora 20.00, am plecat din sediu, scîrbit de lupta care începea să se dea pentru putere”.
în ziua de 23 decembrie, la ora 8 dimineața, a fost constituit primul Consiliu Municipal Provizoriu al Frontului Salvării Naționale Bacău. Cuprindea 38 de nume, între care unele au fost șterse, iar altele s-au remarcat de-a lungul vremii: avocatul Constantin Antoniu, Gheorghe Isofachi, fost secretar al Primăriei, Octavian Opriș, viitor senator PSD. Pe 15 ianuarie 1990 lua ființă Consiliul Județean al Frontului Salvării Naționale, avînd în componență, de asemenea, nume cunoscute: Constantin Avram, Octavian Barabaș, Petru Cimpoeșu, Val Mănescu, Victor Munteanu, Vasile Nistor, Geo Popa, Mihăiță Postolache, Vasile Pruteanu, Ștefan Erdeș, Viorel Savin, Gabriel Sahaghian, Gelu Fulga, Stelian Bălăiță, Gheorghe Neagu. (Ovidiu PAULIUC)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!