Riscul de a fi prostiți

Romulus Dan BUSNEA

Probabil că dacă pînă pe 19 mai nu va interveni nici o schimbare majoră în viața politică a țării, Traian Băsescu va fi reconfirmat în funcția de președinte al României și se va întoarce la Cotroceni mai aureolat ca oricînd, cu o legitimitate considerabil sporită. Răul abia după aceea va putea surveni. Este foarte posibil ca în primul rînd președintele să încerce să-și ducă la îndeplinire un plan mai vechi, care a devenit, cu timpul, principalul obiectiv al programului său politic: dizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate. Sigur că o bună parte a opiniei publice aderă la o astfel de idee, fără însă a-i evalua consecințele. Situația pare a fi destul de previzibilă: dacă în 2004 opțiunile electoratului nu au fost destul de clare pentru majoritate, în 2007 – la peste doi ani de crîncene lupte politice -, rezultatul unei eventuale consultări legislative va fi încă și mai neclar. Din acest punct de vedere, nu se vor obține stabilitatea și normalitatea mult dorite, ci dimpotrivă o agravare a blocajelor. în altă ordine de idei, Traian Băsescu ar avea în vizor și numirea unui nou Guvern, la care visează încă din decembrie 2004, guvern care să fie condus de Theodor Stolojan, avîndu-i ca principali miniștri pe Mona Muscă și pe Valeriu Stoica. O echipă incapabilă să se mențină la putere fără sprijinul PSD-ului.
Aceasta este una din ipotezele asupra căreia ne vom opri la timpul potrivit. în fapt, majoritatea discuțiilor și întrebărilor se învîrt în jurul Constituției și al Parlamentului. Lumea își pune o multitudine de întrebări gîndindu-se la ce se va întîmpla după ce Băsescu va reveni la Cotroceni: va putea, oare, schimba el – în sensul pe care îl dorește – Constituția? Va putea dizolva el Parlamentul și instala un forum legislativ mai bun decît cel actual? Va putea el decapita clasa politică împotriva căreia s-a manifestat în toate aparițiile sale, pentru a-i pune pe alții în fruntea ei? Va putea el institui un regim care să pună capăt corupției, inclusiv celei din propria-i ogradă? Pentru că cea mai mare greutate pe care o va întîmpina președintele va fi această luptă surdă cu flagelul corupției, declarată mai mult prin vorbe decît prin fapte concrete.
Situația este, oricum, dramatică. în momentul revenirii lui Băsescu la Cotroceni scandalul nu se va stinge. El va continua, probabil, pînă la data următoarelor alegeri. Atîta timp cît șeful statului a ajuns într-un conflict ireconciliabil cu Parlamentul, speranța lui la victorie în referendumul organizat pe bani grei nu va rezolva în nici un fel criza politică în care se zbate România. Dimpotrivă, acest lucru nu va duce decît la relansarea acestei crize fără precedent. Problema revizuirii Constituției produce multe critici și, mai devreme sau mai tîrziu, ea va trebui schimbată.
Pentru a nu ne învîrti prea mult pe tărîmul diverselor interpretări ale problemei constituționale, rămîne foarte clar că în orice democrație în care ne-am plasa Parlamentul este cea mai importantă instituție. Și aceasta, datorită faptului că Parlamentul îl poate suspenda pe președinte, fără însă a putea fi dizolvat de acesta, cu excepția cîtorva condiții strict prevăzute de legea fundamentală a statului român și care nu au de-a face cu situația în care se află în momentul de față România. Probabil că singura soluție rațională, așa cum au văzut-o majoritatea analiștilor politici, este demiterea președintelui și organizarea de anticipate pentru șefia statului, cum de fapt și-a dorit la un moment dat chiar Traian Băsescu. Cel mai demn și mai normal lucru ar fi fost ca el să-și fi prezentat demisia conform promisiunii date în fața poporului român și, ulterior, să se organizeze acele anticipate. Altfel, acest întreg balamuc în care este angrenată o țară întreagă va continua. Și, așa cum spunea un om de presă – „românul, în loc să-și umple buzunarele, și le va goli”. Pentru unii dintre reputații oameni de cultură există o serie de temeri. Una dintre acestea se referă la retorica de care face uz acum Traian Băsescu: acuzarea întregii clase politice, mesianizarea sa cu un tot mai pronunțat iz fascistoid, care amintește de cea care a dus la ascensiunea extremei drepte în România interbelică. Poate că cea mai clară dintre concluziile de pînă acum a fost prezentată în ultimul său editorial de către regretatul scriitor Octavian Paler: „Las la o parte ridicolul pretenției lui Băsescu, că el ar fi, vezi Doamne, un misionar al anticorupției și că el n-ar proveni în linie directă din sistemul ticăloșit. Mă mărginesc să spun doar atît: că inflamarea demagogiei populiste într-o atmosferă plină de materii inflamabile e un joc iresponsabil cu focul. Ea poate activa din cauza mizeriei, derutelor, frustrărilor și exasperărilor, riscuri grave. încît, dacă va mai învîrti flașneta populismului, Traian Băsescu amenință să devină un pericol mult mai mare decît a fost pînă acum”.Tot maestrul Paler era cel care spunea că nu se poate obține orice prin demagogie în România de azi, sfîșiată între două tabere și că există posibil limite în riscul de a fi prostiți.
Poate că acesta este realul pericol care planează asupra cetățenilor: cel de a fi prostiți.ără sprijinul PSD-ului.
Ace

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!