Români în lumea largă – corespondență specială

Tabăra de pictură românească Fairfax

Cei doi artiști plastici băcăuani plecați în State ca protagoniști ai unui inedit program cultural-artistic, au avut curajul de a se implica într-un proiect inedit – acela de a da lecții de pictură… americanilor. Cum decurg lucrurile și ce reacții a stîrnit acest demers privat aflăm din relatarea care urmează:

în Fairfax, la cîțiva kilometri de Washington, am fost direct implicați, eu și Viorica Cocioiu, într-un proiect cultural-artistic inedit: deschiderea primei tabere românești de pictură pentru copii, de pe teritoriul Statelor Unite. Sprijinul major în organizarea acestui proiect a fost acordat de familia Maier, de această minunată familie care și-a transformat vila proprietate privată în Galerie românească de pictură. în urmă cu cîteva zile, primii “studenți” în domeniul mînuirii penelului au pășit pe veranda “vilei-galerii” pregătiți să pătrundă cîteva dintre primele taine ale artei. Sînt copii ai românilor stabiliți în Statele Unite și Canada. A doua zi avea să vină și prima fetiță de origine americană și sînt numeroase semne că vor mai fi destui amatori, mai ales că în timpul verii cei mici urmează tot felul de cursuri extrem de importante, dintre care unele îi pot duce direct în clase superioare la școală.
Șevaletele, pînzele, culorile au fost pregătite din timp, cu grijă. Timizi, copiii în vîrstă de 8 – 13 ani au trecut pragul primelor noțiuni legate de pictură și în curînd pînzele le-au fost încărcate cu misterul fascinant al culorilor.
Acesta este începutul unor posibile acțiuni culturale periodice. Este promițător faptul că în comunitatea românească din Washington se remarcă un atașament vădit pentru cultura meleagurilor străbune. Dacă pot, aproape cu toții fac acel efort necesar pentru ca și copiii lor să dobîndească cunoștințe despre ceea ce se întîmplă cu adevărat valoros în lumea copilăriei lor, pe care au părăsit-o fără să se înstrăineze: România cea dulce și pitorească.
Din păcate, sufletul meu ascunde o mare tristețe, ce vine din faptul că în Bacău autoritățile județene fac cea mai regretabilă acțiune – scoaterea la mezat a celei mai vechi și mai importante galerii de artă. Aflu, de pe internet, că Dragoș Benea – președintele Consiliului Județean Bacău, a declarat că intenționează să vîndă acest spațiu, urmînd a muta Galeriile „Alfa” în incinta Complexului Muzeal
„Iulian Antonescu”, în locul Secției de Copii a Bibliotecii Județene „C. Sturdza”. O nedreptate mai mare ca asta nu mi-a fost dat să aflu vreodată. Numai un om care nu a pus niciodată mîna pe un penel poate să debiteze o asemenea inepție. Din păcate, acesta
demonstrează ori o incapacitate vădită de a gestiona patrimoniul cultural al județului Bacău, ori niscai opțiuni de mișcări subterane, doar a fost adjunctul lui Dumitru Sechelariu!
Sper, însă, că artiștii băcăuani nu vor permite acest joc de culise de pe urma căruia Bacăul ar putea pierde respectivul spațiu expozițional.
Dar, ceea ce în țară riscă să fie distrus, aici, în State, cu migală și eforturi se construiește. Galeriile Maier, care prezintă artă românească, există și sînt vizitate de numeroși români și americani. Zilele de sîmbătă și duminică sînt declarate zile de vizite oficiale, invitații beneficiind de tot confortul, interesul și protocolul cuvenit. S-a prefigurat deja o vară în care comunitatea românească din
Washington și din împrejurimi va avea parte de cîteva momente mai aproape de arta de acasă. Tocmai în acest context s-a născut și ideia Taberei de Pictură Românească din Fairfax. Tinerii învățăcei vin aici trei zile pe săptămînă, visînd să ajungă maeștri. âi privesc și le evaluez reacțiile. Sesizez timiditatea și starea expansivă a Silviei Dimitriev – 8 ani, încrederea în propriile forțe a micuțului Andi Triculescu – 9 ani, forța cu care pune culorile a Alexandrei Zorilă – 13 ani. Și nu în ultimul rînd trăirile artistice ale frumoasei
Lauren Peranio – 10 ani, care etalează o acută dorință de a picta. Trebuie spus că limbajul picturii s-a dovedit încă odată a fi unul universal. La fel ca și muzica, pictura naște în toate sufletele universului aceeași percepție, aceleași sentimente. Aici, la Washington, Fairfax se demonstrează a fi un început de Barbizon
american. Se achiziționează sute de pînze, cantități imense de culori, pensule. Ar putea fi începutul unui vis frumos; un exemplu de colaborare fericită între artiștii din România și membrii comunităților românești din Statele Unite.
Pereții Galeriei Maier sînt încărcați de un fior transpus în zeci de pînze. Viorica Cocioiu expune, în tehnica-i binecunoscută de-acum, un total de peste 70 de lucrări, parțial prezentate și la reședința ambasadorului României la Washington, excelența sa Sorin Ducaru. Spații filigranate, mozaicate, într-o mare finețe de tonuri. Artista propune un spațiu plastic bine compus, extrasenzorial și spiritualizat. Prezintă lucrări de la dimensiuni
de 10/20 cm pînă la pînze mari de peste un metru, pînze ce impresionează prin imagistica neobișnuită transpusă în culoare. Viorica propune o lume abstractă, de la schița purtătoare de mesaj metafizic și pînă la stresul adînc al lumii înconjurătoare. Culorile sale demonstrează finețe și sensibilitate feminină, diafanul mîngîierii simbolice a imaginii. în ce o privește pe Dorothy Maier, despre ea pot spune că este nu doar gazda și inima acestei inedite acțiuni, dar este și o pasionată pictoriță. La rîndul ei, propune circa zece pînze. Peisagistă și graficiană pe calculator, se dăruiește pasiunii ei. Peisajele, de dimensiuni medii, te conduc la amintiri din lumea olandeză. Mori de vînt, pajiști, ambarcații plutind liniștite în spații infinite. Se dovedește a fi o bună cunoscătoare atît a tehnicii în acryl, cît și a celei în ulei. Un triptic de circa 1,5 metri stă mărturie aptitudinilor artistei în abordarea unei lucrări de factură cubistă. Titluri precum “Poveste de iubire”, “Spațiu olandez” sau
“Fofo” exprimă de la sine tendința acesteia de a te trimite direct în
mirificul spațiu plastic feminin.
La rîndul meu, semnez circa 30 de pînze pictate în Statele Unite
și alte 30 de pînze cunoscute deja drept „Colecția Maier de <>”, colecție ce a fost prezentată deja la Templul Sholom din Chicago în urmă cu două luni. în lucrările pe care le semnez abordez atît tehnica în ulei/ pînză, cît și acryl/pînză,
ambele reușind să mă facă părtaș la apariția unor inedite peisaje sau propuneri de spații plane abstracte, într-o viziune personală, încă neîntîlnită în galeriile mari vizitate. Ca subiect preferat rămîne cafeneaua – cu tristețile ei. Ca viziune ancestrală rămîne, totuși, pescuitul, peștele cu simbolismul său – apa, un personaj abia sugerat. Pînzele de peste un metru predomină, fiind succedate de pînzele medii, inseriate pe o oarecare pornire inspirațională.
Valoarea comercială a acestor exponate, o valoare de galerie americană, se ridică la peste 100.000 de dolari. Sîntem conștienți de noua noastră viziune asupra acestor prețuri și cei ce privesc picturile expuse demonstrează respectul pentru opțiunea valorică. America este un imens spațiu de meditație artistică. Aici, lumea aleargă în fața mileniilor, fiind dincolo de orice închipuire românească. Aici, nimeni nu distruge ceea ce s-a creat. Galeriile sînt vechi, unele de sute de ani. Americanii se mîndresc cu ele. I-am văzut vizitîndu-le, frumos îmbrăcați, într-un maximum de respect și interes față de arta autentică. Fără galerii de artă, muzee, grădini botanice și zoologice, America ar fi, poate, o Românie ingrată.
Programul nostru de vară, extrem de încărcat, va duce, poate, la o mai bună legătură între cele două lumi, despărțite nu numai de un ocean și de un continent, ci și de mii de valori civilizatoare.

Din Washington pentru „Ziarul de Bacău” – Gheorghe Parascan

foto: artiștii băcăuani Viorica Cocioiu și Gheorghe Parascan în „laboratoarele” de lucru de peste Ocean; aici, totul se face cu seriozitate.
și percepție, aceleași sentimente. Aici,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!