Rosa merge mai departe

Viață de copil cu HIV
• Greta R. este unul dintre primii asistenți maternali profesioniști din județ care și-au asumat răspunderea de a lua în plasament un copil seropozitiv n departe de a se teme de virusul letal, Rosa P. vrea să termine liceul și apoi să lucreze în sectorul construcții

Instinctul de părinte poate trece uneori și peste teama pe care o resimt cei mai mulți dintre noi în fața virusului HIV. O dovedește povestea unei familii din comuna Blăgești, care are de trei ani în plasament o adolescentă seropozitivă crescută la orfelinat.
Greta R. a devenit asistent maternal profesionist după ce a rămas fără serviciu și nu s-a putut adapta pensionării. „Nu suportam să stau degeaba, așa că am renunțat la pensie și am urmat cursurile Protecției Copilului. Acum trei ani, am cunoscut-o pe Rosa. Avea atunci 16 ani. Am fost al doilea asistent maternal din județ care a luat în plasament un copil cu HIV, mulți aveau prejudecăți privind beneficiarii centrului «Pinochio» Bacău. Cu fata m-am înțeles bine din prima clipă. După ce a fost în vizită, am simțit deja casa goală. Nu mă tem că m-aș putea îmbolnăvi și cred că dacă iubești copiii te poți apropia fără nici o problemă și de unul seropozitiv”, a povestit ea. Dealtfel, Rosa a fost primită cu drag atît de tatăl adoptiv, cît și de fiul lor natural plecat momentan în străinătate.

„Nu-mi amintesc chipul mamei”

Rosa R. nu a avut parte de o copilărie fericită. Abandonată la doar patru luni, nu și-a cunoscut mama, iar pe tată l-a întîlnit de cîteva ori, mulți ani mai tîrziu. „Acum, părinții mei naturali sînt morți amîndoi. Eu am crescut mai mult la Centrul nr. 2 Bacău. Am două surori, studente, una la drept, în Iași, și alta la chimie, în Bacău. în 2004, am fost întrebată dacă nu aș vrea să trăiesc într-o familie. Nu mă încînta ideea, dar am acceptat din curiozitate să merg în vizită. Mi-a plăcut și am rămas la ei”, a declarat tînăra. La început, comunitatea locală a respins-o din cauza bolii, mai ales la școală. „Știu de mică ce am. Cînd am intrat la școala din comună, copiii se fereau din calea mea și îmi vorbeau urît, și chiar și profesorii mai aruncau vorbe aiurea. Cu timpul însă, oamenii s-au obișnuit cu ideea și m-au acceptat. Acum am și prieteni”, a continuat ea. Senină în fața sorții potrivnice, fata ține legătura cu surorile ei și-și dorește să termine un liceu și să se angajeze. „Am făcut doar opt clase. Anul trecut, am încercat să mă înscriu la liceu, dar nu m-au primit, pe motiv că împlinisem 18 ani înainte de începerea anului școlar. Aș vrea să-mi continui studiile și să-mi caut apoi de lucru în construcții, ca zidar sau tîmplar”, a mai spus Rosa.

Pe drumul cel bun

Reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău se arată mulțumiți de evoluția tinerei. „Rosa R., încadrată cu handicap grav, cu drept de însoțitor, a fost plasată la o familie-substitut. De la mutarea la Blăgești, tînăra a înregistrat progrese semnificative în ce privește autonomia socială, a acumulat noi abilități de relaționare și comunicare și a devenit mai receptivă la nevoile celorlalți. A reușit să facă față cerințelor noului mediu și s-a integrat în comunitate”, a declarat purtătorul de cuvînt Alina Iftode. (Alin LEANCĂ)enerale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău se arată

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!