Rotopercutorul la români

Ștefan RADU

Fiecare individ are superstițiile lui, semnele după care crede el că se poate interpreta misterul lumii. Unii se feresc de pisica neagră, alții de omul prost și fudul. Cineva mi-a spus că „atunci cînd luna varsă apa, plouă a doua zi.” Adică ori de cîte ori „mușcătura” este înclinată spre bătrîna Terra, norii se rup peste noi. Trebuie să recunosc faptul că de multe ori s-a verificat această regulă… Alții spun că toamna și-a intrat în drepturi după ce a ruginit frunza prin vii. Eu personal mă iau după un alt semn: cînd se face – cît de cît! – liniște în bloc la mine și prin vecinătățile din cartier, atunci cu siguranță își intră toamna în drepturi! Știu că voi duce dorul „susurului” de rotopercutor pînă prin aprilie-mai, la anu’… în primele zile recunosc: resimt o ciudată tensiune. Prea multă liniște! Trebuie să am grijă seara să-mi pun ceasul să sune; altfel pot să dorm pînă pe la 8 dimineața! Nu mă mai ajută vecinii care încă din zori – cît e vara de lungă – se pun pe găurit pereții, pe montat panourile de gips-carton și pe dărîmat zidurile considerate inutile (pînă la primul cutremur…). Cu ajutorul lor, vreo cinci luni pe an sînt extrem de matinal. Somnul dulce de dimineață mi se fracturează sub vibrațiile betoanelor din care este construit blocul. Toată imaginația acestui neam ar fi fost inutilă fără marea invenție care este rotopercutorul! înainte de ’89, dictatura nemiloasă făcea imposibilă achiziționarea unei asemenea scule minunate. Nici nu știu dacă era cineva care să fi auzit de asemenea minunăție… Problema bolțurilor ce trebuiau înfipte în pereții prefabricați (și pretensionați) era rezolvată mult mai „necivilizat”: ori aranjai cu meseriașul autorizat de Securitate să „împuște” cuie în pereți, ori te chinuiai o oră, două, cu un „șpiral” modificat, să sapi o gaură în care să fixezi un diblu de lemn. Chestiunea cu împușcatul era lipsită de orice satisfacție: stabileai locul pe perete, venea insul cu pistolul, tragea o capsă și totul se termina în acea fracțiune! în plus, fiind o chestiune destul de complicată din punct de vedere legal (și scumpă, pe deasupra!), nu îți permiteai să transformi peretele sufrageriei în șvaițer. Nu tu vibrații în tot blocul cît e ziua de lungă (și, uneori, și noaptea), nu tu libertate de creație arhitectonică, totul sufocat de teroarea socialistă! Revoluția a adus – și în acest domeniu – eliberarea de care aveam nevoie! Românul a descoperit rotopercutorul și acum recuperează timpul răpit de comunism…
O rudă care a ales Italia pentru a munci și locui acolo, a venit acasă, a cumpărat un abonament la televiziunea prin satelit (să poată omul urmări nebunia de-aici) și s-a trezit că are o mare problemă: cum va obține aprobarea de la municipalitatea orașului italian în care s-a stabilit pentru a fixa antena pe bloc? Deja se gîndea la cheltuielile cu proiectul, cu autorizațiile și – mai ales! – la necesitatea de a-și convinge vecinii să semneze un tabel de acceptare. Sesizînd mirarea mea în momentul în care mi-a înșiruit întreaga rutină, a trecut la explicații detaliate. Legile europene (apropo de integrarea noastră în UE) sînt extrem de complicate și restrictive la capitolul „fac ce vreau în casa mea!”… Pe-acele meleaguri, proprietarii nici nu îndrăznesc să-și pună problema închederii balcoanelor cu termopane cînd au ei chef. Despre dărîmarea unei bucăți de zid interior nici nu discută: echivalează cu rezervarea unui loc în arestul poliției. Pentru a schimba acoperișul propriei tale case ai nevoie de semnăturile vecinilor de pe o rază de un kilometru (regula funcționează perfect la Londra). Dacă într-o dimineață, după o ceartă cu soacra, ai începe un „solo de rotopercutor”, ai toate șansele să te ridice patrula de cartier fără să-ți mai citească drepturile. Unui prieten aflat în excursie în Austria era să i se „ardă” o amendă pentru „parcare gălăgioasă”. Avea omul instalat pe mașină un dispozitiv foarte popular pe la noi: senzor sonor de proximitate, din acela care face „bip, bip, bip” cînd dai cu spatele. La hotel i s-a cerut ori să scoată drăcia din funcțiune, ori să aștepte ora 10 dacă vrea să pornească motorul. Altfel, „cetățenii sînt deranjați” de zgomotul „cîrîitoarei” cu pricina. Păi asta este „libertatea occidentală”?!! Să claxonezi doar cu program și să ascuți muzica preferată fără să scoți boxele de o 1000 W pe fereastră?! Cum altfel să audă tot cartierul maneaua preferată (pînă o învață pe de rost)?! Să-ți țiuie urechile de-atîta liniște de la 10 seara pînă la 8 dimineața?! Să stai într-un bloc de zece etaje și să ai impresia că ești singurul locatar din clădire?! Păi care mai este farmecul vieții? Tare mi-e teamă că primirea în familia occidentală ne va aduce doar belele. Mîine, poimîine, ne vom trezi că ni se confiscă rotopercutoarele, simbolul postrevoluționar al libertății noastre de creație… Și nici cu flexul nu vom sta mai bine!osibilă achiziționarea unei asemenea scule minunate. Nici nu știu dacă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!