Roza vînturilor

Hopa-tropa am intrat în Europa, dar…!

Calistrat COSTIN

Mai pe la începuturile noii noastre democrații (botezată de specialiștii în brașoave „democrație originală”), așadar în vremea lui „nu ne vindem țara” (chit că nu se vestiseră „cumpărători” ori „investitori” interesați), EUROPA („bătrîna doamnă Europa”, acea „muritoare” din mitologia greacă, iubită de Zeus și născătoare a celebrului Minos…), palma de pămînt numită frumos Europa, era văzută drept o sperietoare, un „bau-bau” cu care nu-i oportun să-ți pui în cîrd, că te înghite cu fulgi cu tot! Dar… cu trecerea anilor, pe măsură ce diriguitorii destinelor României scăpate (cică!) de sub „dictatură”, va să zică „revoluționarii” ieșiți la iveală ca ciupercile după ploaie în urma efectelor produse de „evenimente”, în fine, pe măsura ce (de fapt, fără de măsură!) aleșii neamului ajunși la putere și-au făcut plinul pentru mai multe vieți, aceștia și „prietenii” au descoperit că „vînzarea” în chestiune – „vînzarea țării”! – e o afacere chiar foarte rentabilă, evident tot pentru dumnealor și, tot vînzînd și vînzînd (deh, „privatizînd”!), acum, la aproape două decenii de la „marea îmbulzeală”, stai și te întrebi dacă mai e ceva „nevîndut” din „eterna și fascinanta” Românie! Pesemne, această masivă „vînzare” (numindu-se cum s-o numi: „concesionare”, dare în custodie, în exploatare) secătuind, în fond, de vlagă pe „biet român săracul” (în nădejdea unei iluzorii prosperități viitoare) a fost prețul, „obolul” ce țara trebuie să-l plătească pentru „intrarea”, „integrarea” în viscerele Europei! Așa vor fi hotărît să/și decis/dispus „mai marii lumii” că, nu-i așa, „nimeni nu e singur pe pămînt”, iar „mai micii” noștri „fruntași naționali” n-au avut încotro, cîtă vreme din vînzarea cu pricina, vorba lui nenea Iancu Caragiale, „au tras și ei condeiul” pe turta lor, că o afacere atunci e bună cînd cîștigă deopotrivă și cumpărătorii și vînzătorii de țară! „Curat-murdară” poveste, nene Iancule, mai ceva ca aia de pe vremea dumitale! Dar… jocurile au fost făcute, gata, „rien ne va plus”, „hopa-tropa” am intrat în Europa! Ce ne facem, fetelor? Hm! Ele, fetele, s-au descurcat cum-necum binișor… Problemele se complică oarecum cînd vine vorba de alte, diferite, categorii socio-profesionale! Cazul domnilor scriitori, de pildă! Cum privesc ei „afacerea-Europa”, ce trebuie să știe ei despre „intrare-integrare”, căror „porunci” trebuie să le dea curs, mă rog, vorba unora din est, „ce-i de făcut” cînd nu mai e nimic de făcut?!
Scriitorul român trebuie să fie convins că nici unul dintre comisarii europeni nu va veni vreodată în România spre a-i scrie cărțile, poeziile, prozele, piesele! Că acolo, în U.E., în parlamentul european se aranjează (se bat, se fac, se măsluiesc…) „cărțile” pentru fiecare țară membră, asta-i altă tărășenie! A nu se confunda „beletristica” (# literele frumoase) cu „beletristica” (# fel de operație rustică!). Atunci cînd ultimul vorbitor de limbă română va pieri de pe pămînt, pînă atunci în România scriitorul român își va scrie „cartea” în românește! Să ne intre bine în cap: Europa (cît o fi ea de unită ori dezunită) este nu o „națiune”, ci un continent al națiunilor!
Nu sperați, dragi slujitori ai scrisului, că politicienii din U.E. vă vor prețui mai mult decît vă prețuiesc acasă la voi politicienii indigeni! Toți aceștia fiind o apă și un pămînt, trebuie să fiți voi focul și aerul, flacăra nestinsă și oxigenul curat pe altarul adevărului adevărat!
Fiindcă (se spune că) Dumnezeu (în mare înțelepciunea Sa) este și orb și surd și mut (privitor la spectacolul deșertăciunilor omenești, în așteptarea judecății de apoi) nu încercați a trece prin „valea plîngerii” făcîndu-vă frate cu dracul, că la sfîrșitul sfîrșitului veți plăti scump rătăcirea aceasta…în mare înțelepciunea Sa) este și or

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!