Ruleta și luneta

Provocări ale timpului nostru

Dan PERȘA

Au existat imagini șocante filmate în școli. Există o parte dintre tineri care o necinstesc. Însă e doar o foarte mică parte. Desigur, vizibilă, pentru că tot ce e rău șochează și ne face să fim mai receptivi. Marea majoritate a elevilor sînt buni. Concurența e cu mult mai mare decît era pe vremuri. Chiar dacă se spune că tinerii nu învață, totuși rezultatele lor la concursurile de admitere sînt superioare celor de dinainte de ’89. Îmi amintesc cum, la începutul anilor ’80, se putea intra la liceu și cu media 1,00. Cele zece clase deveniseră obligatorii și examenul de intrare la liceu era doar o formalitate. Nu era obligatoriu să iei peste cinci. Doar la examenul de treapta a II-a nota 5 era obligatorie. Atunci de ce sînt atîtea reproșuri față de tineri?! Se pare că problema e una de educație. Cei mai mulți tineri nu au „cei șapte ani de acasă”, cum se spune. Educația în familie a devenit o mare problemă. Părinții nu prea mai au vreme de copii. Iar copiii cresc într-un mediu concurențial care îi face duri, insensibili. De aici pornește comparația celor vîrstnici atunci cînd spun: „noi nu eram așa”. Iar acum, de vreme ce pășim spre UE, provocarea adresată tinerilor e și mai mare. Psihologia lor va trebui să se schimbe. În același timp cu a celor vîrstnici care mai sînt încă activi. Pentru a lucra în Uniune se dau altfel examenele decît așa cum ne-am învățat. Nu se folosește hîrtia și stiloul, ci computerul. Iar pregătirea teoretică, oricît de bună, nu e suficientă pentru reușită. E necesară și o altă atitudine. Un alt mod de a gîndi relațiile dintre oameni. Și abia anul acesta au început să aibă loc seminarii de pregătire pentru a lucra în UE. Foarte costisitoare și nu foarte eficiente. La anul se vor adăuga și seminarii pentru pregătirea românilor în vederea interviurilor de angajare. Iar atracția este imensă, pentru că salariile în UE pornesc de la aproape 4.000 euro lunar. Așa că tinerii, educați sau nu, avînd sau nu „cei șapte ani de acasă”, vor fi nevoiți să tragă din greu pentru a face față în linia întîia a frontului. Problema sistemului educațional, care e școala, va trebui să răspundă nu doar la această provocare, ci și la alta, mai gravă. Cei rămași „în spatele liniilor” vor fi cei mai puțin vrednici. Iar printre aceștia se va afla marea masă a elevilor cu probleme comportamentale. Noi, cei mai în vîrstă, vom rămîne împreună cu ei, aici. Pentru că nici noi nu aveam pregătirea necesară unei slujbe în UE. România, în ciuda integrării, va deveni o țară destul de ciudată. Și, chiar dacă uneori se mai găsesc voci să spună că tinerii trebuie să rămînă acasă și să muncească în România, cum poți insista pe așa ceva, cerîndu-le să muncească pe o leafă de 300 de euro în loc de una pe 4.000 de euro? Oricui îi va părea, asta, o aberație. Oricît de patrioți sîntem, oricît am dori binele României, deocamdată nu există nici o motivație serioasă pentru un tînăr să muncească aici. Singura noastră șansă pentru următorii ani este ca integrarea să fie atît de reușită, încît să devenim cetățeni ai Europei. Granițele să se șteargă. Tot ce a fost șovin, să piară. Și vor pieri, pentru că viteza în derularea existenței individuale va fi atît de mare, încît granițele, ideea de națiune, de patrie, vor fi spulberate. „Neajunsul de a fi român”, care l-a preocupat atît de mult pe Emil Cioran, se va disipa și el. Pentru că va fi tot una de vei fi român, francez sau american. Sau de ești alb, negru. Identitățile naționale vor fi să dispară. Și chiar dacă religia va funcționa o vreme pentru a mai separa apele, nu cred că asta va crea probleme. Dacă mai există locuri pe Tera unde religia duce la fundamentalism, în mod sigur asta nu se va întîmpla în Europa. Și nici în China, care a traversat și ea religia comunistă și, în esență, e atee. Sînt, toate acestea, provocări ale timpului nostru. România și mulți dintre români nu sînt pregătiți să le facă față. România e, oarecum, în degringoladă. Președintele luptă cu premierul, șefii de partide politice fac valuri pentru a fi în atenție și a atrage voturi. Încît de structurile necesare pentru ca oamenii de rînd să se perfecționeze, să învețe pentru a avea aici, în România, o slujbă bună, nici vorbă! E foarte probabil ca foarte mulți români să fie rejectați din cîmpul muncii tocmai pentru că structurile noastre învechite nu le-au oferit posibilitatea să învețe ceva util ca să lucreze în noile structuri ce se vor naște foarte curînd, în care cerințele vor fi cu toate altele… Integrarea oferă o imagine destul de sumbră, aceea a dezintegrării unei lumi. Nu că ar fi rău asta, dimpotrivă. Va fi bine, însă într-un viitor îndepărtat. Dar trebuie să ne gîndim și la cei care trăiesc astăzi. acasă”, cum se spune. Educația în familie a devenit o mare probl

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!