Rușine pe obrazul Bacăului

Monumente distruse, bălării ce ajung pînă la brîu, cruci îngropate în pămînt și sufocate de ierburi, locuri de veci distruse cu barbarie și lăsate în voia destinului. Cam așa s-ar putea defini starea mormintelor personalităților culturale și eroilor băcăuani, aflate în Cimitirul Central al Bacăului. Locurile de veci, în care se află osemintele unor oameni care și-au jertfit viața pentru idealuri ce astăzi par derizorii și desuete, stau într-o penibilă contradicție cu mormintele luxoase ale unor oameni despre care veacurile ce vor veni nu-și vor aminti nici măcar numele. Tot așa cum cei care conduc destinele unei comunități, oameni de cultură, autorități locale și județene, artiști și așa mai departe nu-și mai amintesc că avem un trecut, că avem lîngă noi mormîntul unui erou precum Constantin Ene, al unei familii Vasiliu, ce a dăruit lumii un poet de talie internațională, George Bacovia, îi avem pe tinerii uciși în războiul de independență, în Războiele din 1913, 1916-1918, sau 1944, sau oameni politici și artiști precum familia Georgeta și Mircea Cancicov.
Pe aleea principală, pe partea dreaptă, în apropierea bisericii „Sfînta Treime”, se află mormîntul poetului Grigorie Grandea, unul din contemporanii lui Eminescu, despre care presa veacului XIX vorbea cu entuziasm și despre care astăzi nu se mai știe nimic. Simplu, dar distins prin mărime și forma ce-l aseamănă cu mormîntul generalului Grigore Cantili, aflat puțin mai în față, mormîntul poetului Grandea și al familiei acestuia se află într-o stare de avansare de degradare. Nimeni nu pare să fi intervenit pentru a încerca măcar un gest de restaurare. Lateral, în stînga bisericii din cimitir, un monument funerar de marmură neagră, ce poartă sigla celebrei firme Colion din Focșanii anilor ’20, indică numele locotenentului aviator Titi Pavelescu, „erou din primul război mondial, fiul unui profesor de la Colegiul «Ferdinand», ucis pe front în 1917”, după cum ne-a explicat istoricul Eugen Șendrea. Imaginea tînărului erou băcăuan, întipărită într-o fotografie ceramică, a rămas singura de pe monumentul distrus de oamenii mai puțin interesați să păstreze trecutul urbei. Deplorabilă este și starea mormîntului sublocotenentului Teodor Gh., mort în campania militară din 1913, aflat tot în apropierea aleii principale a cimitirului. Paradoxal, toate acestea par mici copilării pe lîngă starea jalnică a mormîntului unicului fiu al poetului George Bacovia, aflat în același loc cu cel al părinților marelui creator. O cruce de lemn, îngropată aproape trei sferturi, și o mare de buruieni între care domnesc șopîrlele și uitarea, mai amintesc încă numele celui care a fost George Bacovia. Aceasta cu toate că există o casă memorială ce poartă numele tatălui său, și care adună bani, există o sumedenie de edituri care cîștigă bani editînd poeziile marelui poet, dar nimeni nu s-a gîndit să curețe măcar mormîntul fiului. Demnă de milă este și singura piramidă din județul Bacău, anume locul de veci al Albertinei Vidrașcu, o franțuzoiacă din veacul al XIX-lea, care și-a legat destinul de un băcăuan, fiind înmormîntată în Cimitirul Central. Și acesta este distrus în mare măsură, fără a exista semne că ar fi cineva interesat să-l restaureze, fie și pentru simplu fapt că este singura piramidă din oraș și locul unde, cîndva, poetul George Bacovia avea să compună celebra poezie „Plumb”. Presărat cu cîteva fire de iarbă, fără nici măcar o singură floare, te întîmpină și mormîntul familiei Raluca și Theodor Cancicov, părinții lui Mircea Cancicov, deputat liberal, mort în închisorile comuniste în 1959. Iar lista poate continua.
Dacă ar fi să întrebe cineva „spune-mi cum îți respecți eroii și trecutul ca să-ți spun cine ești”, nouă, băcăuanilor, ar trebui să ne crape obrazul de rușine. Pentru că eroii și oamenii de cultură aparțin întregii comunități. Ne dorim să avem în județ osemintele lui George Enescu, căruia UNESCO i-a dedicat anul 2005, dar nu ne întrebăm cine s-ar îngriji de acesta? Pentru că este hotărît lucru: dacă familia intelectualilor și a eroilor s-a stins, s-a stins și respectul nostru față de înaintași. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!