„Sacosa cu fluturi” a Elenei Bostan a fost scoasa in lume

Colegiul National „Vasile Alecsandri”, din Bacau, a gazduit marti, 9 martie, a doua lansare a volumului de poezii scrise de Elena Bostan Delavicov, exact in locul in care autoarea, profesoara de limba si literatura romana, a lucrat 20 de ani. S-a intimplat in mijlocul fostilor colegi si prieteni, a fostilor elevi, in prezenta unor scriitori bacauani si a ziaristilor. „Sacosa cu fluturi”, cel de-al doilea volum scris de Elena Bostan Delavicov, a vazut lumina tiparului in a doua parte a anului abia incheiat, la editura Agora. „Aceasta carte – a precizat conf. univ. dr. Ioan Danila, prafatatorul volumului – a fost lansata prima oara la o festivitate organizata de Societatea Bucovinenilor din Bacau. Am rugat-o pe autoare sa repete starea de atunci, una speciala, in fata fostilor ei elevi. Pentru ca, profesoara de limba si literatura romana apreciata fiind, Elena Bostan este si o talentata poeta, o iscusita eseista. In fiinta autoarei se ingemaneaza doua identitati: profesionalismul si fibra poetica, ultima abia acum scoasa in evidenta, desi a publicat si in revistele de cultura ale Bacaului: 13 Plus, Convorbiri didactice, Astra bacauana si Ateneu”.
Cel care a prezentat, asistentei, cartea a fost profesorul Petre Isachi, redactorul sef al revistei 13 Plus: „Cartea are un titlu functional, dar si reprezentativ si «tradator». Are o arhitectura subtila, care tradeaza profesorul erudit. Se numeste «Sacosa cu fluturi». Fluturele este un simbol al regenerarii, al renasterii sufletesti, un mit si un simbol arhetipal. Este o carte cu o arhitectura triunghiulara, de triunghi echilateral: fluturi de noapte (prima parte, poezii), fluturi de matase, fluturi de dor. Titlurile se potenteaza si se interfereaza reciproc, creind metafizica autorului, unul aparent accesibil, dar lectura demonstreaza lirismul si potentialitatea artistica a acestuia. Cartea sta sub unui motto al lui Pablo Neruda: «Moare, putin cite putin, cine se transforma in sclavul obisnuintei». Autoarea ne ofera o lectie: a nu ajunge sclavii stereotipiei existentiale, ai obisnuintei”.
Explicatia a dat-o, in replica, chiar Elena Bostan, amintitnd lectia de viata a personajului din piesa lui Marin Sorescu „Iona”, care spune, despre supravietuire, ca trebuie sa inoti, prin viata, in orice pozitie, „chiar si intr-un fir de suflet”. „Este o imagine care mi-a placut in mod deosebit si cred ca a fi supravietuitor inseamna a fi un luptator, un indragostit: de oameni, de viata, chiar si de tine insuti, atunci cind meriti – a opinat autoarea cartii lansata marti. In Colegiul Alecsandri am lucrat 20 de ani si m-am simtit cel mai bine. Eu sint un om fericit, prin profesia care mi-a placut, prin colegii din scoala in care am lucrat, prin copiii pe care ii am. Despre carte? Asta sint eu, dar inca mai sint lucruri pe care nu le poti dezvalui totdeauna intr-o carte. Mi-as dori un al treilea volum, daca vor mai fi bani, pentru ca o carte costa. Scriu in continuare si scriu de mina, chiar in era calculatorului!”.