Sărăcia din Buhuși a lăsat spitalul fără manager

* bugetul mic al spitalului, vistieria goală a autorităților locale și numeroasele probleme privind întreținerea i-au alungat pe potențialii directori spre alte zări

Spitalul orășenesc din Buhuși este singurul din județul Bacău unde nu s-a înscris nimeni pentru postul de manager. Toți cei compatibili cu această îndatorire au fugit care-ncotro, numai la Buhuși să nu ajungă. Iar motivul pare să fie unul singur: sărăcia care domnește de ani întregi în zonă și care, inevitabil, s-a răsfrînt și asupra spitalului. Astfel se face că, în timp ce la Bacău, de exemplu, la Spitalul Județean de Urgențe, există patru candidați, la Buhuși nu dorește să ajungă nimeni. Actualul manager, doctorița Elena Mazilu, nu mai vrea să continue din motive de sănătate. „Probabil că nu vrea nimeni să vină din cauza sărăciei care domnește în această zonă. Bugetul spitalului este mic și am încercat să ne descurcăm așa cum am putut. Și am reușit, astfel, să nu avem nici o datorie la furnizori, să mai îmbunătățim și aparatura, să asigurăm și căldura și hrana bolnavilor”, spune directorul Mazilu. Ce-i drept, hrana s-ar mai putea îmbunătăți, după cum recunoaște directorul, chiar dacă bolnavii văd carne în farfurie de două-trei ori pe săptămînă, ceea ce este mai bine decît în alte spitale. „Ne-am făcut și grădină proprie de legume și zarzavaturi, dar anul acesta nu a prea mers recolta, așa că a trebuit să le cumpărăm. Ce nu am reușit să asigurăm bolnavilor sînt lactatele”, a mai spus directorul. „E bună, mamă, mîncarea. Nu-i ca acasă, dar e bună. Eu bat spitalul ăsta și pe cel de la Bacău de ani de zile și e binișor”, spune o bolnavă. Spitalul duce lipsă și de asistente medicale, iar în curînd s-ar putea închide și secția de obstetrică-ginecologie.
Spitalul se află în administrarea Consiliului Local, de unde ar trebui să vină bani pentru întreținerea și reparațiile clădirilor. Tencuiala căzută de pe unitatea spitalicească, dar și alte probleme mai puțin vizibile, demonstrează că bate vîntul și prin vistieria autorităților locale. Consiliul Local a alocat spitalului, pentru anul acesta, un buget de numai 300 de milioane de lei, aproape la jumătate din cel de anul trecut. Din acești bani s-au făcut ceva lucrări de igienizare într-o secție și s-au mai placat cu gresie și faianță cîteva încăperi. „De lucru mai este însă foarte mult, dar atît au fost posibilitățile noastre. Mai mult decît cu bani am ajutat cu mînă de lucru, fiindcă avem o echipă de lucrători. Probabil că tocmai sărăcia este cea care a făcut ca nimeni să se înscrie la postul de manager. Dacă orașul s-a ridica, totul ar fi altfel și la spital. Poate se va invesi în ridicarea parcului industrial, poate se vor întoarce din străinătate și buhușenii, să investească prin părțile locului”, speră primarul de Buhuși, Ionel Turcea.
Din fericire, spitalul din Buhuși nu este uitat în totalitate, dar ajutoarele vin mai ales din străinătate, adică din Olanda, Franța sau Spania. Străinii au trimis materiale pentru diverse dotări, dar au venit și pentru a ajuta la amenajări. Iar asta, gratis, în timp ce în localitate nu s-a găsit mai nimeni să ridice un deget fără să fie plătit.
De voie, de nevoie, o soluție în privința noului manager de la Spitalul Buhuși va trebui găsită. Altfel spus, un medic din județul Bacău va trebui să accepte postul și să se lupte în continuare cu problemele. Cert este că doctorița Mazilu va fi director, cu delegație, și după 25 noiembrie, data la care ar fi trebuit stabilit noul manager, după care va intra în scenă Autoritatea pentru Sănătate Publică Bacău, care va trebui să propună candidați la postul cu pricina. (Ovidiu PAULIUC)

Casetă

Decăderea

Buhușiul a fost cîndva un tîrg înfloritor, care s-a extins și a prins greutate cînd s-a deschis fabrica de stofe. Aici lucrau, pînă la revoluție, circa 10.000 de oameni, din oraș și de prin toate comunele din jur. Orașul număra 20.000 de suflete și trăia aproape exclusiv de pe urma lefurilor de la fabrică. Treptat, activitatea s-a restrîns, secțiile s-au închis una după alta, iar oamenii au ajuns șomeri. Acum, mai lucrează acolo cel mult 300 de oameni. Orașul a căzut și el, în același timp cu fabrica. Lumea a sărăcit, șomajul s-a generalizat, pînă și sistemul centralizat de încălzire s-a desființat pentru că lumea nu își achita facturile. Fațadele scorojite ale blocurilor cu patru etaje, străzile pline de gropi și mulțimea spațiilor comerciale care zac părăsite spun multe despre ceea ce a ajuns orașul Buhuși, astăzi. Majoritatea tinerilor au plecat la muncă în străinătate, pe străzi pot fi văzuți mai ales bătrîni și copii, iar autoritățile așteaptă cu sufletul la gură vreun investitor-minune. (Ovidiu PAULIUC)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!