• un teren de aproximativ 1.000 de metri pătrați este disputat cu îndîrjire între pretendenți din Bacău, dar și din alte județe • fiecare susține că are dreptate și prezintă acte de proprietate • ambele părți se acuză că au încălcat granițele terenului
O bucată de teren de lîngă Căminul de bătrîni este aprig disputată între două rînduri de pretendenți. Unii din Bacău cu nume și funcții destul de înalte, iar alții de prin București și Iași, acolo unde i-au aruncat vîltorile vieții. Prins între cele două rînduri de moștenitori se află un băcăuan care a concesionat o bucată de pămînt chiar pe suprafața aflată în litigiu. Miza este mult mai mare decît pare la prima vedere, un astfel de teren în mijlocul orașului valorînd cîteva miliarde de lei.
Pretendenții din afara județului sînt moștenitorii familiei Cobzaru, în numele căreia au făcut și cererea de retrocedare. Fiica Frăsinei Cobzaru, care acum locuiește în București, a făcut toate demersurile impuse de lege în cazul retrocedărilor și a depus la dosar și acte din care rezultă că au avut teren pe Pictor Aman, în parcela care acum constituie obiectul disputei. „M-au purtat pe drum luni de zile. Într-un final, mi-au spus că suprafața respectivă nu poate fi retrocedată, întrucît acolo există deja o concesionare pe 25 de ani pe numele unui domn Simon. În aceste condiții, mie mi-au propus să mă treacă la despăgubiri bănești. Poate că n-aș fi făcut valuri, dacă la cîteva săptămîni după ce mi-au făcut propunerea asta n-aș fi aflat de la Simon că a venit un al doilea rînd de proprietari care revendică exact același teren. Culmea este că aceștia aveau titluri de proprietate emise în martie 2004 pe suprafața de teren pe care o revendicam eu, și care mi-a fost refuzată”, ne-a spus Camelia Iosif, fiica fostei proprietare. Ea susține că această situație a creat suspiciuni cu atît mai întemeiate, cu cît nu reușea să intre în posesia unei schițe reactualizate a terenului. „Parcă era un făcut. Pe oriunde mă duceam să-mi caut documente pentru terenul ăsta mi se trînteau ușile în nas. Am aflat pe urmă cine erau cei care au dobîndit titluri de proprietate în defavoarea mea. Unul dintre ei era șeful Inspectoratului în Construcții din Bacău, un domn Fesan, iar celălalt are un fiu procuror pe nu știu unde”, ne-a mai spus Camelia Iosif. Ea nu neagă dreptul de proprietate pe care îl au cei care dețin acum titluri pe suprafața revendicată de mama ei. „Doar că ei aveau teren la diferență de vreo patru vecini față de noi. Pur și simplu, nu-i vorba de același teren. Ei au obținut titluri pe un teren cu care nici măcar nu se învecinau, ca să spunem că s-au amestecat cumva granițele. Probabil că nu au avut unde să le dea în altă parte, au profitat de faptul că mama mea nu mai stă în Bacău și că avea teren oarecum în apropierea lor, și primăria le-a făcut titlu de proprietate înlăturîndu-ne pe noi. Pentru asta i-am dat în judecată și am cerut anularea titlurilor eliberate abuziv. Eu un lucru știu în mod clar: terenul pe care au primit titluri de proprietate toți ștabii ăștia din Bacău era în litigiu, fiind revendicat și de mama, iar primăria nu avea dreptul să elibereze titluri de proprietate”, a mai spus Camelia Iosif.
„M-au amenințat cu evacuarea și cu tot felul de tuciurii”
Cel aflat la mijloc în toată povestea asta este proprietarul unui depozit de ape minerale, care are concesionată o suprafață de 140 de metri pătrați exact pe terenul în litigiu. Eugen Simion susține că nu a avut probleme pînă în momentul în care a primit o notificare de la proaspeții proprietari, prin care era înștiințat că terenul a fost retrocedat foștilor proprietari. Și, prin urmare, are la dispoziție o săptămînă să elibereze terenul. „Mi se făcea cunoscut că la data emiterii titlului de proprietate, în martie 2004, mie mi-a fost anulat contractul de concesionare. Și cum nu am ajuns la o înțelegere în privința cumpărării terenului pe care am depozitul, să fac bine să-l eliberez. Eu l-aș fi cumpărat, dar îmi cereau 100 de dolari pe metrul pătrat. De unde Dumnezeu să am atîția bani din vînzarea apelor minerale? La început voiau 40 de dolari pe metru, și mi-aș fi vîndut apartamentul în care locuiesc ca să-mi asigur liniștea afacerii din care cîștig existența familiei mele. Dar mi-a șoptit unul dintre funcționarii primăriei că dau banii în vînt, pentru că ei nu au drept de proprietate acolo, și dacă adevăratul proprietar îi dă în judecată, are cîștig de cauză, iar eu o să rămîn cu paguba. În plus, le-am cerut să-mi facă delimitarea terenului și să încheiem actele legal, cu cadastru, notar și tot ce trebuie. Au devenit brusc, foarte agitați. Au spus că nu-mi mai vînd mie, și așa am încetat tratativele”, ne-a declarat Eugen Simon. El mai spune că în momentul în care negocierile pentru achiziționarea terenului s-au întrerupt, a început să fie vizitat de tot felul de tuciurii amenințători, care veneau, chipurile, din partea proprietarilor terenului și care îi cereau să-l elibereze, pentru că sînt interesați să cumpere, iar Simon le stă în cale.
Proprietarii actuali spun că ei au dreptate
Unul dintre proaspeții proprietari este Gheorghe Fesan, inspectorul șef al Inspectoratului pentru siguranța în construcții. El ne-a declarat că știe de moștenire, dar că habar nu are de demersurile care s-au făcut pentru intrarea în posesia titlurilor de proprietate. „De fapt, noi sîntem moștenitorii lui Neculai și Constantin Țonea, cei care au avut acolo opt hectare de teren. Intenționat nu m-am băgat în toată povestea asta, pentru că nu voiam să se interpreteze în fel și chip. Cererea și toate dovezile necesare au fost depuse de Maria Țonea, o mătușă de-a noastră. Am obținut titluri de proprietate pe restul de teren pe undeva pe la marginea Bacăului, și doar vreo 800 de metri pe fostul amplasament. Eu personal nu am făcut nici un demers, nici pentru eliberarea titlurilor, nici pentru intrarea efectivă în posesie. Nu sînt omul care să mă judec și nici să-mi pun în cîrd cu cei care au acolo garaje pentru cîțiva metri pătrați care mi-ar reveni, ținînd cont că sîntem vreo cinci oameni care ar trebui să-l împărțim”, a precizat Gheorghe Fesan.
Maria Țonea, cea care a făcut demersuri pentru redarea terenului, spune că acolo și-a petrecut copilăria și că zona era cunoscută sub numele de Cremenea. „Bunicul nostru a venit din Bulgaria după Războiul de independență. S-a însurat aici cu o româncă și a făcut ceea ce s-a priceput: grădinărie. A avut aici în zonă opt hectare de teren, au mai fost alte hectare și în alte zone ale orașului. Casa noastră a fost chiar pe locul unde este acum fabrica de confecții. Atunci ne-au și naționalizat, de fapt, bucata aceea de teren cu tot cu casă, în momentul în care s-a construit acolo fabrica de confecții. Cum să vină cineva acum și să spună că nu avem acolo teren?”, a întrebat bătrîna. Aceeași teză o susține și o altă proprietară, Elena Ganiuc. „Eram copil, făceam pozne și ca să scap de eventualele pedepse, coboram iute dealul de la Cascada, cam pe unde sînt scările acum, și intram în grădină la noi. Nu-mi mai era teamă de nimic, deși pînă acasă mai aveam de mers, dar eram în grădina mea. Nu neg că au avut și Cobzăreștii teren în zonă, dar ei au avut în partea opusă nouă, dincolo de cimitirul evreiesc”, a precizat Ganiuc.
Pus în fața unei asemenea situații, primarul Romeo Stavarache susține că are alcătuită o echipă special pentru analiza unor astfel de cazuri. „Sînt deja sute de reclamații de genul acesta, în care una dintre părți acuză că s-a făcut abuz de funcții și trafic de influență. Mă interesează ce se întîmplă în primul rînd pentru că în toate aceste reclamații primăria este scoasă drept principalul vinovat. Situația pe care mi-o relatați nu o cunosc în amănunt, cert este că numărul mare de asemnea reclamații este alarmant și impune o analiză separată de a celorlalte cazuri”, ne-a declarat Romeo Stavarache. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns