Schimbarea la față

Visul unei nopți de toamnă…

… toamnă cînd se numără bobocii, și parcă numai bobocii!… se numără și banii, ăștia, de fapt, se numără mereu, și-s tot mai cu ciubote roșii (la rigoare, albastre, portocalii…), la unii; pentru că la alții, banii sînt tot mai mulți, indiferent de culoarea „ciubotelor”…; dar despre „ochiul dracului” – banul – s-o lăsăm pe altădată…
Am avut un vis fără seamăn de frumos, vis de vis… iată „textul”, nu inventez nimic: „Domnilor artiști, scriitori, pictori, sculptori, muzicieni, arhitecți, domnilor care ne umpleți cu creația domniilor voastre inimile de farmec și bucurie, care ne faceți viața mai suportabilă, mai plină de miez, de speranțe, domnilor care dați un sens rătăcirii acestei lumi nebune, nebune, nebune… Dragii noștri, noi, diriguitorii treburilor obștii ai cărei fii sînteți și voi, obște pe care o cinstiți și o nemuriți prin nobila voastră trudă și creație, v-am convocat în această reuniune la sediul palatului administrativ („operă” a unui artist arhitect și acesta!) spre a ne cunoaște mai bine, spre a vă asculta și nota păsurile, necazurile, dorințele, propunerile, într-un cuvînt, a ne împărtăși – voi nouă! – problemele muncii voastre, că doar sîntem cu toții o mare familie și n-am vrea ca noi conducătorii districtului să fim socotiți niște terchea – berchea, pentru unii mumă și pentru alții ciumă! Știm, ca să începem cu începutul, că nici voi n-o duceți prea pe roze, că aveți salarii mici, pensii ca vai de ele, că n-aveți cu ce vă tipări cărțile, cu ce vă cumpăra materialele necesare pentru multe din proiectele voastre decît cu prețul unor aspre sacrificii, știm că nu vi se onorează cum trebuie, la adevărata valoare, prestațiile artistice, știm că așa-zisele drepturi de autor pe care le (sau nu le) primiți sînt mai mult simbolice, știm că sponsorii nu se înghesuie să vă subvenționeze eforturile creatoare, știm că oamenii, publicul, trăiesc în lipsuri și nu le arde de artă, de cărți, de concerte, de pictură, știm că epoca pe care o traversăm nu-i cine știe ce dornică de frumos, știm că viața este scumpă, că veniturile voastre ajung la cît să nu muriți de foame, știm că guvernul nu prea se sinchisește de domeniul spiritual al existenței națiunii noastre, de parcă dumnealor, guvernanții, ar fi emanat din pustie iar nu din vrerea compatrioților, a cetățenilor, a acelora care au investit în ei nădejdi și aspirații de mai bine, știm multe, știm tot… știm că, de exemplu, filiala scriitorilor din zona noastră n-are un lăcaș al ei, unde să-și desfășoare activitatea, programele, știm că lucrările pictorilor zac prin expoziții, știm că în librării cărțile autorilor noștri mai mult nu se vînd, întrucît cumpărătorii, posibilii cititori, își numără bănuții pentru ca să-și cumpere de-ale gurii și să-și plătească gloabele, știm că spațiile destinate altădată culturii (case de cultură, cămine, biblioteci) unde voi erați chemați la memorabile întîlniri cu oamenii dornici de adevăr și frînturi de eternitate sînt astăzi în mare suferință… știm… știm… știm… gata, uite, vă ascultăm doleanțele, că vrem să vă venim în ajutor, să nu mai aveți nu știm ce nostalgii după epoca de aur cînd… cînd…”
Și… și… și m-am trezit! Nu fusesem niciodată chemați, pînă în visul ăsta trăsnit, de către capii districtului, ca să spunem de-ale noastre, că existăm și noi artiștii în parohia dumnealor, că pe unii dintre dînșii chiar i-am votat să ajungă șefi, în fruntea bucatelor, să slujească obștea, să rezolve „ofurile” și „ahurile” oamenilor, să fie buni gospodari, să ne dea, cînd și cînd, semne, și nouă, vorba poetului ăluia cel mai mare, „semne de mila… măriei lor”! Mi-e în gînd să le trimit prin „e-mail” textul năstrușnicului vis, dar n-am poștă electronică, așa că nu știu cum să procedez… Poate-poate…! (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!