Schimbarea la față

Felurite înțelesuri

• Vorbe, năravuri, apucături… cu și despre buruienoși, dregători de busuioc, buturugi etc.

Aventura noastră în patria numită frumos (încă!) LIMBA ROM+NĂ continuă cu alte cîteva „delicatețuri”: BURUIANĂ… – Cam mulți dintre „rafinații”, dintre „ajunșii” noștri în felurite scaune și fotolii, tare mai sînt „buruienoși” la gură (era să folosesc sinonimul „rît”), se-njură, se porcăiesc, se spurcă, se batjocoresc, se bălăcăresc de mama focului; ba chiar și o seamă de jurnaliști, deh, „analiști”, o mai dau pe arătură la capitolul „eufemisme” ori ziceri neaoșe din alea deocheate în văzul și auzul lumii! Și cînd te gîndești că suavele buruiene sînt și ele niște vegetale neprihănite, creaturi ale miracolului cosmic, unele sînt „buruieni de leac”, adică plante medicinale, tot mai căutate pentru îmbunătățirea stării de sănătate și a lor, a „buruienoșilor”!…; BUSUIOC… – Binecuvîntată iarbă, cu miros plăcut, fără de care „agheazma” n-ar avea nici un haz (oricît ar „cînta”-o dumnealor „aghezmuiții” de specialitate!), plantă bună și de ceaiuri calmante… E-hei, dar ce desfătare o sticlă de „busuioacă” (o mai dăinui Bohotinul după potopul globalizării?!). Cu ce ești de pricină tu, măi busuiocule, să vină una-una cîte-un tolomac de cucuzel să te „dreagă”?! Cu ce ești tu de vină pentru gafele ălora „mari” care se dau de ceasul morții „să dreagă busuiocul” spre a scăpa de mînia celor mulți și năpăstuiți?! Gingașă plantă de pus în pletele fetelor spre a fi și mai dulci și mai bune de iubit! Iartă dar erorile neisprăviților care se îndeletnicesc cu „dresul” tău ca să-și ascundă, boulenii, tîmpeniile comise în numele „sfintelor idealuri”!; BUȘTEAN… – Bine-i Doamne, cînd „dormi buștean”, adică somn adînc, odihnitor, sănătos, binefăcător la nervi și la alte osteneli de peste zi! Dar cînd „dregătorii” (halal „demnitate”!) vin și ne „lămuresc buștean” asupra… nobilelor, democratelor, liberalelor, conservatoarelor, udemeristelor lor bune intenții și planuri de propășire, măi dragă bușteanule îmi vine să te pun pe foc doar-doar ne-om încălzi și noi înghețatele de nădejdi întru mai bine! Oricum, operația de a pune cu capul sub butuc, sau pe butuc (pentru descăpățînare!) pe unii dintre caraghioșii epocii, ar trebui să devină literă de lege; BUTOI… – Specialistul numărul 1 pe piciorul nostru de plai (domeniul Mioriței!) la „aprinsul butoiului cu pulbere” este și cel mai legitim personaj, desemnat spre a ne reprezenta la judecata de apoi ce va să vie… Dom’le, numai ce se ogoaie o țîră apele între două sau mai multe dobitoace din staulul comunal, că ‘mnealui „pastorul jucăuș” face ce face și mi ți-i întărîtă pe unii contra altora de-ți vine s-o iei cu bamporul peste nouă mări și țări… Principiul e unul de-al lui unu’ Murphy: ca să-i poți ține în lanț pe nepricopsiți, înnebunește-i de cap, scoate-i din sărite și minți și lasă-i să se hîrîie unii cu alții pînă le trece! Altfel zis: „Divide et impera”, că latini sîntem, ce mama dracului! „Butoiul fără fund” poate fi chiar un grăsun simpatic mai ale cînd „miroase a butoi”, că băutura și murăturile fac bine la organism…; BUTURUGĂ… – Cică „buturuga mică răstoarnă carul mare”! Nu e sigur, întrucît de-o vreme „buturugile mici” se pun repede pe foc, servind drept „sursă alternativă”, spre a suplini criza combustibililor dătători de energie, să n-o mierlească specia umană mai devreme decît sorocul, înghețată pe bățul Atotputernicului! „Carul mare” (căruță, tanc, supersonic, dictator, comandant suprem, în fine, orice mare sculă pe basculă) se răstoarnă cu un car mai mare, da, da, da! Așa că nu sperați ca un „buricul pămîntului” să fie dat jos de pe soclu de ce știu eu ce fleac de țînțar dîndu-se armăsar! E clar?! (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!