Sclavi la PSD

Florin POPESCU

Un director de școală nesimțit și-a folosit elevii ca sclavi la o firmă privată. Chipurile, interesele erau ale școlii. Nici n-are rost să înșirui aici cîte legi a încălcat respectivul eronat. Taman fratele primarului pesedist al comunei este acuzat că a beneficiat de munca elevilor-sclavi. Fără rușine, fără remușcare. Cu tupeu maxim, copiii erau mînați la muncă prin porumbi. întîmplare? Mira-m-aș. Practica e veche și caracteristică potentaților zilei. Iar PSD, de exemplu, știe să ducă pe noi culmi sclavia modernă, aia cînd e cu ordin de la partid.

La alegerile trecute, Palatul administrativ s-a umplut de tinere personaje ce plimbau de colo-colo cu cîte o hîrtie în mînă. Plătiți de stat, adică din buzunarul fiecăruia dintre noi, indivizii proveneau de la organizația de tinere-speranțe a PSD și munceau de zor pentru partidul lor. Că doar la alegeri e permis orice.
Mai grav, cel puțin un funcționar de la Consiliul Județean a muncit în timpul programului la sediul PSD. Pentru PSD, evident. Oamenii puși de acest partid la putere nu se sfiesc să abuzeze de atribuțiile pe care le au. Astfel, partidul vrea să se identifice cu statul. Așa că ce mi-e la Palat, ce mi-e la Partid? Tot una. Recent, lideri locali ai partidului au folosit într-o conferință de presă informații și concluzii prezente într-o analiză realizată din bani publici, la Prefectură. Cei de acolo n-au apucat să facă public documentul, că partidul a luat-o înainte. Cu acordul, bineînțeles, al conducerii instituției bugetare.
Funcționarii, în general, și cei de la Palat, în special, se feresc să vorbească. Se tem pentru locurile lor de muncă. Pentru a le păstra, sînt nevoiți să facă tot soiul de comisioane și munci neplătite pentru puternicii momentului. Unii o fac și din alte interese, de pildă cel al avansării în funcție, dar și asta tot Partidul o decide. Mai ales că și sindicatul s-a predat în mîinile aceluiași partid.

Sclavie s-a mai văzut la PSD. Chiar președintele executiv de la PSD, subprefectul Gabriel Vlase, și-a tras sclav cu carte de muncă. Omul, șofer la Prefectură și (cică) fin de cununie, poate fi văzut dimineața trebăluind de zor pe lîngă mașina stăpînului. Mai ales acum, cînd e frig afară. Ferească Dumnezeu să urce stăpînul în mașina cu geamurile aburite sau neîncălzită! Sau iarna. Vai de mama lui! Cînd coboară, demnitarul găsește neapărat mașina curățată-curățată de mantia albă, de zici că acum a scos-o din garaj. Sclavul mai poate fi văzut și în timpul zilei cum face cumpărături pentru nașu’ subprefect sau cum plimbă grijuliu resturile menajere ale familiei amintitului personaj. Nu știu dacă nu cumva omul nu face treburile astea casnice din simțul datoriei de fin, dar mi-nchipui că la ora aia, cînd muncește la stăpîn, ar trebui să fie la locul de muncă pentru care îl plătește statul.

Fără legătură prea mare cu subiectul de față, trebuie să semnalez un gest de mare „curaj”. Un jurnalist de la concurență a sărit la gîtul unei colege de la Ziarul de Bacău. Combate el ce combate, dar uită elementara opinie a celui acuzat. Dar asta n-ar fi o problemă. Oricine are dreptul să mai greșească. N-am înțeles, însă, de ce nu te-ai semnat, neicusorule. Ți-e frică? De cine? Și de ce? Din lașitate? cînd muncește la stăpîn, ar trebui să fie la locul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!