Școala românească

Profesori, elevi și părinți

Ioan NEACȘU

Cînd faci o lege care să reglementeze „organizarea și funcționarea sistemului național de învățămînt”, după ce ai clarificat scopul sistemului, trebuie să vezi care sunt actorii lui. Sloganul ipocrit potrivit căruia „în centrul sistemului de învățămînt se află elevul” trebuie pus în discuție, deoarece această orientare a dus în școlile vestice la o scădere considerabilă a nivelului de instrucție și educație, dar mai ales la scăderea autorității școlii.
De cînd lumea, iar în Europa cel puțin de la Platon și Aristotel, școala a fost definită prin autoritatea dascălului. G. Călinescu spunea că un profesor nu poate fi suplinit, ori înlocuit „prin concurs”; atunci cînd el dispare, dispare și catedra lui.Cînd o mare personalitate are de spus ceva studenților, trebuie creată o catedră ad hoc, așa cum s-a creat la Universitatea din Cluj o catedră de filozofie a culturii pentru Lucian Blaga. Sigur, ce spun eu aici este oarecum utopic, deoarece școala noastră, cu aproape o jumătate de milion de cadre didactice, nu are de unde găsi o jumătate de milion de Lucian Blaga! Personalitatea fiecărui profesor trebuie însă respectată și cultivată, omul de la catedră nu trebuie tratat ca un simplu impiegat, deoarece elevul nu poate învăța nimic de la cineva pe care nu-l respectă. Noul statut cred că ar trebui să fie mai puțin sindicalist; nu cred că poate fi respectat un dascăl care face grevă pentru tichete de masă! Pe de alta parte selecția trebuie să fie foarte severă, nu orice absolvent de facultate, cu sau fără licență, ar trebui să fie considerat profesor, ci doar dupa titularizare, dar aceasta odata obținută, ar trebui să-l protejeze pe profesor așa cum îl protejează pe judecător inamovibilitatea, deoarece a-l face simplu angajat al administrației înseamnă a-l desființa. Drepturile și îndatoririle, sancțiunile și premiile, toate sunt de discutat din această perspectivă, a independenței dascălului, care face din el o instituție, nu un functionar. Organizarea profesorilor în sindicate iar mi se pare nepotrivită, ei ar trebui să se organizeze ca medicii, sau ca arhitecții, doar practică o profesiune liberală!
Al doilea actor important eu cred ca este părintele. Poate ar trebui elaborat și un statut al părintelui, cu drepturi și obligațiuni, cu sancțiuni și premii. Părinții ar trebui obligați prin lege să participe activ la educarea copiilor, cel puțin de la naștere pînă la majorat, rolul lor ar trebui definit clar. S-a încercat acest lucru prin regulamentul școlar, dar de ce nu s-ar elabora un statut asemănător celui al cadrelor didactice? De ce nu s-ar transforma actualele comitete de părinți în ONG-uri cu un rol activ în sistemul de învățămînt? Părinții trebuie educați, antrenați și responsabilizati în formarea propriilor copii. Părinții nu trebuie doar să încaseze alocația și să fie amendați dacă nu-și trimit copiii la școală. Alături de administrația locaăa, ei trebuie să aibă grijă de felul cum arată școala, de felul cum sunt încălzite clasele, de felul cum se deplasează copiii pînă la școală, dar și de calitatea actului didactic, de finalitatea lui.
În sfîrșit elevul, cel despre care se spune ca este „în centrul sistemului de învățămînt”, ar trebui să aibă un statut mai bine definit, mai clar decît în actualul regulament scolar. Drepturile și îndatoririle ar trebui să fie mult mai precis definite, dar și sancțiunile și premiile. Școala nu-i discotecă, este locul unde se forjează viitorul cetățean și cariera, întreaga sa viață se hotărăște aici. Respectul pentru școală și pentru profesori trebuie să se vadă din tot comportamentul elevului, de la uniformă și frecvență pînă la munca asiduă pentru propria sa formare.
Profesorul, Părintele și Elevul sunt cei trei actori chemati să participe în sistemul de învățămînt românesc la cea mai importantă activitate dintre cîte se desfașoară într-un stat: formarea viitorilor cetățeni. Statutele lor sunt importante cît niște Constituții!

ză viitorul cetățean și cariera, întreaga sa viață se hotărăște aici. Respectul pen

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!