Școala sacrificiului de pe dealul Turluianu

Doi învățători parcurg zilnic, pe jos, prin pădure, șase kilometri, pentru a fi alături de micuții dornici să dezlege buchiile cărții. O școală închiriată, în care copiii stau cîte trei în bănci. Toate acestea par un scenariu desprins dintr-o poveste. însă cele menționate mai sus constituie o realitate întîlnită pe dealul Turluianu, la marginea comunei Berești

Drumul spre Școala nr. 2, cu clasele I-IV, din Turluianu, este o adevărată aventură, atît pentru ziarist, cît și pentru mașina care se încumetă să urce pe ulița strîmtă, plină de hîrtoape, înclinată la 50 de grade. Asta după ce ieși din Berești Tazlău și mai mergi cîțiva kilometri de-a lungul canalului de scurgere, făcut la doi ani după inundațiile din 1991, care au luat viața a 13 oameni din zonă, între care și un preot de 92 de ani. „Sînteți primii ziariști care urcați la această școală”, ne-a avertizat, glumind, Dumitru Tulpan, primarul comunei Berești – Tazlău. De altfel, el a fost cel care ne-a provocat la acest drum, pentru a cunoaște o altfel de școală și altfel de profesori decît cei întîlniți la tot pasul în jurul nostru. Cum traseul a fost mult mai lung decît l-ar arăta harta zonei, primul om al comunei ne-a pus în temă cu ceea ce aveam să vedem.
„Este o școală care se află într-o clădire închiriată, în care învață 25 de preșcolari, cu vîrste între 5-6 ani. Nu ne putem permite să-i primim pe cei între 3-4 ani, deoarece și așa avem spațiu insuficient. Tot aici se mai află și 48 de elevi de clasele I-IV, grupați în două schimburi. Elevii stau grupați cîte trei în bănci, tot din cauza spațiului. Am fi putut încerca să extidem clădirea, dar nu se poate, deoarece nu este a noastră, ci unei familii cu zece urmași”, ne-a explicat primarul Tulpan. Ajunși la fața locului, am avut parte de două suprize. Una erau soții, Elena și Gheorghe Teriș, educatorul și învățătorul acestei școli. Ambii au fost ajutați de Dumnezeu, timp de 31 de ani, făcînd naveta de la 6 kilometri distanță, pentru a fi alături de copii. N-au primit nici distincții, nici premii și nici n-au ajuns pe prima pagină a vreunei publicații. Pur și simplu și-au făcut datoria, iar astăzi vorbesc simplu și modest despre viața lor.
„Nu știu cîți kilometri am parcurs pînă astăzi pe acest drum. Au fost și perioade grele, îndeosebi iarna, cînd zăpada era pînă la brîu, dar toate au trecut”, ne-a spus învățătorul Gheorghe Teriș. în privința mistreților, lupilor, vulpilor și altor sălbăticiuni întîlnite în pădure, soții Teriș nu mai au nici o emoție. Au devenit parte firească din viața lor. O altă supriză au fost micuții, înghesuiți cîte trei sau chiar patru în bănci, într-un spațiu în care teoretic, n-ar ajunge nici măcar un metru pătrat de elev. „Populația în zonă este în creștere. La anul vor fi mai mulți elevi, iar singura soluție ar fi construcția unei alte școli. Din păcate, noi mai avem în lucru o școală la Enăchești, pentru a cărei finalizare ne mai trebuie 2 miliarde de lei”, a explicat primarul Dumitru Tulpan. Acesta nu-și pune problema terenului pentru a se ridica o nouă clădire, care să aparțină comunității, nici a forței de muncă, ci a materialelor necesare unui asemenea proiect. „Am găsi noi pămîntul necesar pentru construcția unei școli. Avem și forță de muncă, oamenii din zonă fiind pricepuți și dornici de a ajuta, însă nu avem materiale. Dacă am găsi pe cineva care să ne sprijine, ar fi foarte bine”, a mai spus primarul Tulpan. Rămîne de văzut dacă se va găsi vreun om de bine în județ care să-i ajute pe micuții din Turluianu pentru a avea o școală în care să învețe în condiții normale. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!