Scripta manent

Ceangăii – eterna poveste…

După episodul „Strasbourg” – în care personajul principal a fost senatorul UDMR-ist Gyorgy Frunda, care a declarat că el, în calitate de șef al grupului parlamentar român, reprezintă interesele maghiarilor, un altul – cel derulat la Bruxelles sub cupola aceluiaș Parlament European, are ca protagoniști alți maghiari „de viță”, foarte „îngrijorați și preocupați” de soarta conaționalilor, dar mai ales de cea a ceangăilor din Moldova. Subiect vechi și, se pare, fără de sfîrșit. Filmul regizoarei Zsofia Vitezy – „Fabricat în România – Copiii din Diaspora ceangăilor din România” a fost proiectat în fața unora dintre parlamentarii europeni de către europarlamentarul maghiar de dreapta Gyorgy Schopflin. Pelicula a fost realizată în vara anului 2004 în satele Pustiana și Cleja și „argumentează” așa-zisa „marginalizare și deznaționalizare” a minorității ceangăiești. Subiect tratat pe larg și în cartea unui alt autor român de etnie maghiară în lucrarea „Ceangăii din Moldova”, despre care reputatul istoric băcăuan Dumitru Zaharia afirmă: „Totul este un fals, un mare neadevăr istoric”. Pentru a ne convinge, acesta a recenzat toate cele șapte capitole ale cărții respective pe care ni le prezintă într-o formulă comparată:

Carte mincinoasă: „Ceangăii din Moldova” (1)

în urmă cu aproape patru ani apărea, tipărit la Cluj sub egida „Asociației Etnografice Wriza Janos”, volumul semnat de Ferenc Poszony avînd titlul „Ceangăii din Moldova”. Autorul – un pretins etnograf de origine maghiară, a întocmit lucrarea pe baza unor documente elaborate în timpurile noastre de către așa-ziși „cercetători” care au redactat la modul tendențios o serie de materiale documentare cu care, apoi, s-au prezentat la mai mulți locuitori de rit catolic din Moldova, necunoscători ai problemei, ușor de convins și de înșelat asupra adevăratelor scopuri, dar și de corupt. Acestora li s-au prezentat, deși nu în toate cazurile, texte care nu respectau cîtuși de puțin adevărul istoric, pe care le-au înțeles – dar mai mult nu -, și pe care le-au acceptat, totuși. Astfel se explică faptul că majoritatea izvoarelor documentare sînt formate din lucrări scrise în ultima perioadă de timp. între cele 256 de lucrări citate la bibliografie, cele mai multe au fost redactate în spiritul radicalismului maghiar, fără să dovedească un minim de respect față de adevărul științific. Din cele 62 de fotografii reproduse în carte, primele 10 reprezintă costumația feminină și masculină moștenită de românii satelor catolice și ortodoxe moldovenești de la străbunii lor – dacii liberi, încă nesupuși romanilor. Fotografiile au fost realizate în anii 1932 – 1936 și erau specifice tuturor locuitorilor Moldovei, indiferent de religia lor – ortodoxă sau catolică.
Pornind de la o documentare falsă și adeseori falsificată, de la idei preconcepute, autorul și-a propus – dar fără ca să reușească -, să demonstreze drept adevăr un mare neadevăr, o invenție a unui pretins misionar catolic în Moldova, a cărui călătorie, precum și serviciile efectuate la parohiile de acest fel de aici nu a fost înscrisă în documentele timpului, în afara celor consemnate de el însuși către finele secolului al XVIII-lea și în care a descris fapte și evenimente ce se petrecuseră anterior cu două decenii.
Pretinsa „maghiarime din Moldova” – așa cum demonstrează documentele întocmite de oameni avînd responsabilitatea cuvîntului scris – nu este, de fapt, decît acea parte de români catolicizați începînd cu secolul al XIII-lea și foarte puțin maghiarizați ca limbă. Autorul însuși a scris că această populație „nu este omogenă din punct de vedere istoric și cultural”. Explicația fenomenului nu este cea dată de autor – o pretinsă „așezare în Evul Mediu” și într-un număr mult mai mare în secolul al XVIII-lea. însă și folosirea termenului de ceangău este de dată recentă. Momentul a fost stabilit de el însuși ca fiind „finele secolului al XX-lea”. în asemenea condiții pretinsa limbă maghiară veche, vorbită de inventații și inexistenții ceangăi în Moldova rămîne în suspensie. Prin aceasta, autorul a confirmat punctul de vedere exprimat de noi încă în urmă cu aproape un deceniu în lucrarea pe care am intitulat-o „Ceangăii – o ficțiune etnică”.
Pe baza acestor informații extrem de false și de falsificate, Comitetul pentru Cultură, Știință și Educație al Adunării Generale a Parlamentului Consiliului European a adoptat – la 23 mai 2000 -, o hotărîre prin care a recomandat utilizarea termenului de ceangău – denumire care nu poate reprezenta o minoritate etnică, lingvistică, culturală și confesională deoarece nu există o asemenea minoritate națională pe teritoriul nostru. Această minoritate etnică nu are strămoși, nici cultură proprie. Ea este o pură invenție a unor slujitori pătimași, lacomi și cotropitori, care au trecut în slujba imperiului oprimator și distrugător de popoare condus de Habsburgi, la finele secolului al XVIII-lea. (prof. dr. Dumitru ZAHARIA) ne

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!