Scripta manent

Democrația dictatului

• pribegia conducătorilor Primăriei orașului Bacău în contextul evenimentelor politice și militare din vara anului 1944

La 6 septembrie 1944, profesorul Toma Mihăilescu, împreună cu profesorul Gheorghe Gavrilescu – cel dintîi – primar, iar al doilea – ajutorul de primar al Bacăului, și colaboratorii lor apropiați – aflîndu-se în comuna Barcani din județul Brașov au încheiat un proces-verbal în care au relatat: condițiile plecării din Bacău, cele în care au pribegit pînă acolo, precum și evenimentele cu care s-au confruntat la marginea județului Brașov. Din acest document aflăm: în ziua de 22 august 1944 conducerea Primăriei Bacău – determinată de starea generală provocată de „retragerea în masă
a tuturor aliniamentelor motorizate din partea de nord a Moldovei”, „a dispus plecarea eșalonului II” din orașul a cărui răspundere îi fusese încredințată de Guvernul României. „Orașul era cuprins de îmbulzeală pe toate străzile de către trupe, vehicule și tot felul de coloane de armată, care se retrăgeau într-o dezordine completă, de-a valma cu populația civilă”. Plecarea a avut loc în dimineața zilei de 23 august 1944. Situația reală de fugă și derută i-a obligat pe aceștia să părăsească localitatea îndreptîndu-se spre Onești pentru a trece, a doua zi, prin Transilvania cotropită de horthyști, spre Brașov, iar de aici să ajungă la Slatina. După ascultarea comunicatului privind armistițiul și evenimentele petrecute la București, situație aflată la Onești, autoritățile militare din această localitate i-au îndemnat pe cei în cauză să se îndrepte spre Adjud, iar de aici către Buzău. Au plecat imediat pe ruta stabilită, iar în seara de 24 august au ajuns în localitatea respectivă. Noaptea au petrecut-o în localul prefecturii. încercările de a stabili legătura cu Ministerul de Interne au fost zadarnice. Șoseaua spre București era arhiaglomerată. Nu exista posibilitatea călătoriei spre capitala țării pe această rută. Singura posibilitate de a călători spre Slatina era ruta ocolitoare prin Brașov. Nevoia i-a determinat pe oficialii băcăuani să se deplaseze pe valea Buzăului. Noaptea de 25 spre 26 august au petrecut-o în comuna Unguri, de unde a doua zi au repornit spre Brașov. în după-amiaza zilei respective se aflau deja pe teritoriul comunei Barcani. Aici s-au intersectat cu coloanele germane refugiate din sudul României. Băcăuanii au fost puși în situația de a nu mai putea continua călătoria. Unitățile hitleriste nu se retrăgeau fără lupte, în încercarea de a rezista, dar și de a provoca daune așezărilor populate de români. în acest scop unitățile militare hitleriste au ocupat pozițiile de atacare a așezărilor comunei. Condițiile de război impuse satului i-au îngrijorat pe localnici, ca și pe cei ajunși în comuna respectivă. între 3 și 5 septembrie au stat în această localitate. în cursul zilei de 5 septembrie armata hitleristă a tras lovituri de artilerie asupra așezării, dar nimeni nu a replicat. Convingîndu-se de realitatea absenței forțelor de apărare a localitățilorcomunei, trupele hitleriste au devenit îndrăznețe și agresive. Patrulele lor au intrat în sat, au găsit mașinile cu care se refugiaseră autoritățile băcăuane și s-au năpustit asupra acestora. Primarul și întregul grup de colaboratori au fost somați să pună autocamioanele la dispoziția armatelor germane. Amenințați cu deschiderea focului asupra lor, aceștia au fost nevoiți să cedeze. Șoferii mașinilor s-au văzut în situația de a-i servi pe germani, conducînd autocamioanele în interesul acestora.
Hitleriștii s-au folosit de cele două autocamioane și de șoferii lor pînă în zona comunei Zagon. Victoriile formațiunilor militare române împotriva hitleriștilor i-au pus pe soldații respectivi în situația de a nu mai putea folosi mijloacele auto preluate de la primarul Bacăului. Rămași fără mijloace de transport, membrii grupului de băcăuani au campat la casa preotului din Barcani – Nicanor Filip. Protectorul paroh le-a acordat acestora serviciile și găzduirea cele mai frumoase posibile, deoarece în grupul primarului se afla și protoereul județului Bacău – Theodor Zota, împreună cu prezvitera sa. Prin autoritatea de care se bucura în zona respectivă, parohul de Barcani a aflat că autocamioanele proprietate a primăriei Bacăului au fost abandonate pe dealurile Zagonului. Imediat primarul Toma Mihailescu a dat dispozițiile necesare pentru căutarea și aducerea lor la locul de popas fortuit. Zona era, însă, controlată în continuare de către germani. Sosirea unităților militare române la Barcani le-a oferit băcăuanilor posibilitatea să beneficieze de sprijinul acestora pentru recuperarea autocamioanelor. Astfel, la 9 septembrie, Primăria Bacău a putut să-și redobîndească bunurile luate cu forța de către armatele hitleriste. Călătoria a fost reluată în sens invers. Ajunși la Bacău, primarul și întregul grup de oficialități care-l însoțiseră au constatat, însă, că nu mai puteau beneficia de statutul lor legal întrucît aici funcționa deja un alt primar, care fusese instalat de forțele armatei sovietice. Era prima măsură de dictat a „aliatului” de la răsărit, în disprețul legii și al valorilor românești tradiționale. (prof. dr. Dumitru Zaharia)gă la Slatina. După ascultarea comunicatului privind armistițiul și evenimentele petrecute la București,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!