SCRIPTA MANENT Faraoani. Falsificatori și denigratori ai adevărului istoric

De-a lungul secolelor au fost scrise documente și lucrări, tipărite sau nu, de către misionari iezuiți, pastori calvini travestiți în călugări catolici, care veneau în Moldova în numele Bisericii Catolice și susțineau necesitatea folosirii limbii maghiare în practicarea cultului catolic. Aceștia încălcau regulile stabilite de Sfîntul Scaun în această privință deoarece limba specifică liturghiei și serviciilor divine catolice era limba latină. Abuzurile acestor travestiți depășeau cu mult bunul simț, lipsa de respect pentru adevăr, iar din acest motiv cei în cauză au fost alungați. Provocatorii au terminat prin a fi omorîți. Pentru unii „cercetători”, pasionați falsificatori ai adevărului privind trecutul așezării românești de la Faraoani, nu există documente scrise la scaunul domnesc al Moldovei, de instanțele de judecată ale statului moldav, de instituțiile: Isprăvnicia ținutului Bacău, Prefectura județului Bacău, ocoalele administrative, instituțiile care au funcționat în satul respectiv, inclusiv Parohia catolică Faraoani. Ei nu le folosesc, deoarece nu corespund țelurilor, destrămarea unității de neam a românilor. Curios este faptul că revista „Carpica”, în numărul XXVIII, anul 1999, în paginile 141- 163, a publicat articolul: Misionarii catolici despre Faraoani, semnat de Anton Coșa.

Materialul prezentat cititorilor reprezintă unele fragmente, puțin semnificative, din documentele scrise de unii misionari italieni, bosniaci, poloni, bulgari, unii dintre ei plătiți de Curtea Imperială din Viena pentru a falsifica trecutul românilor. Fragmentele publicate nu au valoare științifică deosebită pentru a aduce noutăți edificatoare asupra temei propuse spre clarificare. Lipsa de informare științifică a autorului a ajuns pînă acolo, încît și-a permis să scrie că misionariii români, născuți, crescuți și activi în Moldova, Gross și Bercuță erau „străini” de neamul românesc. Autorul în cauză s-a pronunțat cu autoritatea ce-l caracterizează asupra trecutului unei așezări sătești românești care datează de aproape opt milenii, fără să scrie nici un cuvînt despre rezultatele cercetărilor efectuate de muzeografii băcăuani, unii dintre ei recunoscuți ca pesonalități științifice naționale și internaționale, deoarece au contribuit cu lucrări valoroase la cercetarea trecutului așezărilor băcăuane și chiar al satului Faraoani, a cărui continuitate din neolitic și pînă în zilele noastre nu poate fi negată, chiar dacă în trecut a avut și alt toponim. Înșiruirea cronologică a fragmentelor din documentele deja publicate de G. Călinescu, autorii volumelor Călătorii străini despre Țările Române, alți cercetători, care au studiat arhiva Propagandei Fide din Roma, fără ca autorul să precizeze care este adevărul și reprezintă doar ocuparea nejustificată a unui spațiu tipografic. Un cercetător serios își respectă cititorii și colegii de breaslă, ceea ce domnul Anton Coșa n-a avut în preocupările sale. (prof. doctor D. ZAHARIA)