Vito Piluzzi – un mare susținător al românilor
Italianul născut la Vignanello, provincia Romana, după terminarea studiilor necesare activității de misionar catolic a fost trimis să-i slujească pe credincioșii din Moldova. Ajuns aici, în cursul anului 1653 a fost trimis ca administrator al Parohiei catolice Baia, a cărei competență se exercita și asupra catolicilor din Suceava și Tîrgu Neamț. La Baia l-a găsit pe înaintașul său, Simone Dalmatul (Misercich), supranumit Simone de Sebenico. Fostul misionar de Trotuș, Galați și Baia i-a recomandat tînărului său succesor să învețe limba română, pe care să o întrebuințeze în întreaga activitate cu credincioșii săi. Piluzzi, tînăr receptiv și devotat slujirii oamenilor, n-a îndrăznit să intre în biserica românilor catolici din Baia pînă în momentul în care n-a putut efectua serviciile divine în limba enoriașilor încredințați lui. În această activitate a fost ajutat de înaintașul său, care n-a părăsit parohia decît atunci cînd s-a convins că va lăsa în urma lui un urmaș capabil să-și îndeplinească rolul în condițiile folositoare românilor de aici. Rezultă clar că cei doi slujitori de la Baia au învățat limba vorbită de catolicii de aici. Ei n-au făcut parte din categoria acelora care urmăreau și voiau să impună limba vorbită de ei locuitorilor de neam român.
Faptul că a învățat limba vorbită de români i-a asigurat o activitate îndelungată în Moldova (1653-1687) și promovarea pe scara ierarhică. Timp de zece ani a fost administrator al parohiei Baia, după care a fost promovat la rangul de prefect al misiunilor franciscanilor minori conventuali (1663-1678) și, în final, arhiepiscop al Marcianopol, calitate care i-a permis să fie administrator al provinciilor Moldova și Transilvania.
Un manuscris păstrat la Biblioteca Națională Napoli, realizat în perioada activității lui Piluzzi în Moldova, adresat conducătorului Sfîntului Scaun, a precizat că în timpurile respective au fost trimiși religioși în multe provincii din Europa și Asia pentru a fi convertiți la catolicism cît mai mulți ortodocși, mahomedani și chiar „sultanul”.
Prin munca depusă la Baia, Piluzzi s-a făcut plăcut, apreciat și stimat de enoriașii săi. Acest fapt l-a făcut pe Ioan B. Berkuz, misionar român, să scrie, la 12 aprilie 1660, că „Piluzzi era lăudat de poporul său”. Pentru aceleași merite, Propaganda Fide i-a acordat distincția de „magistrii”, la 2 iunie 1661. În anul 1663, el însuși a apreciat că a fost onorat cu calitatea respectivă, în urmă cu doi ani, dar nu primise încă „patenta” respectivă.
La puțină vreme după aceasta, conducerea ordinului franciscanilor minori conventuali, Propaganda Fide și Sfîntul Scaun au gîndit și hotărît promovarea lui la rangul de prefect al misiunilor respective din Moldova. Vestea chemării la Roma l-a impresionat pe același Berkuz să scrie, în decembrie 1662, că Piluzzi a fost „de cea mai bună exemplaritate”, a învățat și a folosit limba română în cele mai bune condiții. Atît Berkuz, cît și autorul rezumatului întocmit la Roma pe scrisoarea în cauză, au notat: „…credincioșii Parohiei catolice Baia au plîns la plecarea lui”. La mijlocul anului a primit investitura respectivă pentru o activitate apreciată și de români. După primirea titlului de prefect a completat cele 90 de întrebări ale chestionarului întocmit de Propaganda Fide privind mărimea și calitățile misiunii încredințate lui. De această dată a scris că în Moldova nu se vorbea decît limba română. Pentru a doua oară, prefectul Piluzzi a completat alt exemplar al aceluiași chestionar, la 26 august 1671. În acel moment, Piluzzi avea 18 ani de activitate printre români, 10 în Parohia de la Baia și 8 în calitate de prefect. Acum a scris despre necesitatea absolută a limbii române, considerată maternă pentru toți locuitorii. Uneori era necesară și limba maghiară, dar pretinșii unguri vorbeau și înțelegeau foarte bine limba română. Rezultă clar că pretinșii unguri erau români.
O altă preocupare a italianului devotat adevărului a fost cea de recrutare și formare a clerului autohton, care să slujească catolicilor și să-i apere la primejdia deznaționalizării prin maghiarizarea efectuată de misionarii și cantorii trimiși aici de calvinii maghiarizați din Transilvania, care acționau ca slujitori catolici ascunși. Atunci cînd a plecat la Roma a dus cu el doi tineri pe care i-a introdus în Școala din Fermo.
Opera grandioasă realizată de Piluzzi a fost traducerea și tipărirea, în 1677, la Roma, a celei de a doua cărți în limba română, în alfabet latin, Doctrina creștină, din care astăzi se mai păstrează doar patru exemplare. Nicolae Iorga, ca și Miron Costin la timpul său, și-au exprimat admirația față de activitatea și opera acestui mare susținător al românilor.
Este bine ca guvernanții contemporani ai României, care manifestă o condamnabilă indiferență față de maghiarizarea românilor transilvăneni și pretenția absurdă de a-i revendica pe catolicii moldoveni drept maghiaro-secui, să adopte politica de apărare a intereselor națiunii române. (Prof.dr.Dumitru ZAHARIA)
Lasă un răspuns