Scrisoarea zilei

Să nu ne mai tăiem craca de sub picioare!…

IUBIȚI PĂDUREA!, ne îndeamnă unul dintre cititorii ziarului nostru, care ne trimite la redacție o scrisoare de atitudine: opriți jaful și pedepsiți-i pe cei care atentează la această importantă bogăție națională – așa cum a definit-o, cîndva, unul dintre marii silvicultori ai țării. Iată ce ne scrie corespondentul nostru: „Cu mulți ani în urmă, un mare și devotat silvicultor ne avertiza: «întotdeauna pădurea a întins omului ramura de măslin, dar acesta, spre nefericirea sa, n-a știut să o prețuiască și să o păstreze. Și întotdeauna pedeapsa a fost amară. Căci ce altă explicație poate să aibă faptul că pămîntul ne fuge de sub picioare, că inundațiile devin din ce în ce mai frecvente, că pămîntul se scufundă și că noroiul și nisipul munților schimbă cursul și împotmolesc gurile apelor?»”. (prof. Marin Drăcea)

Regele Ferdinand I al României spunea: „Cine pune toporul la tulpina unui arbore pregătește sicriul agriculturii”. Pădurea, pe lîngă rolul ei pozitiv, pregătind un mediu sănătos pentru oameni, asigură materia primă pentru industria de mobilă, pentru celuloză și hîrtie, cît și pentru încălzirea a peste 35 – 40 la sută din populația țării. Se mai spune că lemn pentru orice putem importa, dar pădure – nu! Dacă tai un copac, trebuie să sădești doi în loc. în zilele noastre, mai precis după 1990, ca urmare a legilor 18/1991 și 1/2000, privind reîmproprietărirea celor ce au deținut păduri, s-au produs acte de o agresivitate nemaiîntîlnită asupra pădurilor românești, care reprezintă un bun național. S-au produs adevărate dezastre: defrișări haotice și masive, o distrugere sistematică a fondului silvic.
Cele cîteva sute de gatere particulare (aparținînd unor afaceriști români și străini) de pe văile Trotușului și Bistriței, dar și din multe alte locuri, au tocat arborii cei mai falnici din pădurile județului Bacău, și nu numai de aici. Unii s-au îmbogățit pe seama pădurii sub oblăduirea personalului de la ocoalele silvice, a organelor de ordine locale, a conducerilor centrale cu răspunderi în acest domeniu. Nici parlamentarii noștri veniți în teren nu s-au sesizat și nu au luat măsurile care se impuneau pentru apărarea patrimoniului silvic.
Fostul rege Mihai I solicită acum 8 – 9 000 hectare de pădure, prințul Sturdza – alte cîteva mii, Fondul Bisericesc Suceava – 92.000 de hectare. în prezent, d-l ministru Flutur, împreună cu Regia Națională Romsilva au luat măsuri hotărîte pentru a apăra integritatea fondului silvic de stat și particular, în conformitate cu prevederile Codului Silvic. Am citit, mai ales în presa centrală, că un demnitar UDMR are, acum, o avere în bănci române și străine estimată la următoarele valori: 24,7 miliarde de lei, 4,7 milioane de euro și 44 milioane de forinți, cei mai mulți din acești bani fiind obținuți pe seama pădurilor românești. Și ca acesta sînt mulți alții.
Mă bucur că s-a reluat măsura verificării averilor demnitarilor, și nu numai, poate se vor aplica măcar acum pedepsele care se impun.
La sfîrșitul anului trecut am asistat la un alt dezastru de proporții: s-au tăiat și furat sute de mii de brăduți, care au umplut piețele din țară, brăduți care însă nu s-au vîndut, fiind apoi abandonați, transformați în araci sau luați de basarabeni pentru sărbătorirea Crăciunului pe stil vechi. Ne întrebăm încă odată: ce au făcut personalul silvic local, organele de ordine, conducerea Regiei respective pentru stăvilirea acestui fenomen?
Proprietarii particulari, recent reîmproprietăriți cu pădure au urmărit numai avantaje proprii de moment și nu au fost preocupați de reamenajarea fondului silvic prin împăduriri corespunzătoare. Cheresteaua de cea mai bună calitate rezultată din debitarea buștenilor era trimisă peste hotare contra unor sume mari de bani în dolari și euro.
Se impune încă o precizare: pînă nu demult, Guvernul aloca fonduri de investiții de la bugetul statului pentru împăduriri anuale. Acum, aceste investiții trebuie să se facă din resurse proprii, care presupun mari dificultăți. Și, deci, nu se mai fac!

Gheorghe Dochița, pensionar- veteran de războie seama pădurilor românești. Și ca acesta sînt mulți alții.
Mă bucur că s-a reluat m

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!