Scurt pe 2

Guru se întoarce

Cei dornici să afle cam pe unde s-ar afla Absolutul cel propăvăduit de „integratorul” Gabriel Bivolaru pot jubila de satisfacție: Guru nostru carpatin pare să fi fost identificat undeva, într-un oraș important din Suedia purtînd numele de Malmo (Malmoe), unde a și vrut să se integreze. Din păcate pentru el, autoritățile suedeze au refuzat tentativa acestuia de integrare în manieră… absolută. Spre disperarea Guru-lui, nevoit deodată să facă cale întoarsă, acolo unde este așteptat cu brațele deschise de polițiștii autohtoni, la fel de nerăbdători să afle cam pe unde crede clientul lor că s-ar afla… Absolutul. Nu pentru că neapărat ar vrea și ei să se integreze în locul indicat de Bivolaru, căci știu și ei prea bine că pînă la o posibilă integrare în Absolut vom trebui mai întîi să ne integrăm în Uniunea Europeană. Cu tot cu poliția noastră cea de toate zilele, care se pune pe treabă cu toată seriozitatea doar după ce a aflat că „obiectul muncii” a cam șters-o peste graniță fără să se știe cum, cînd și în ce fel. Importantă la noi, se pare, este căutarea în sine și nu găsirea celui vinovat, misiunea găsirii revenind altora. în cazul de față autoritățile suedeze, pregătite să-l trimită pachet pe Guru acolo unde vreme de ani a păstorit o turmă de… Ce fel de turmă? O turmă. Punct. Cert este că toată strădania depusă de autoritățile române, de-a lungul atîtor luni de căutare, de a afla de la diverși membri ai sectei MISA cam pe unde s-ar afla prețiosul lor profet s-au soldat cu un eșec total. Convinși că „gura bate… Guru”, conform unei zicale populare ușor adaptabile cazului în speță, ei au consimțit la o tăcere… absolută, demonstrînd astfel că „unsul lui Dumnezeu” pe pămînt nu și-a răcit gura de pomană cu ei.
Desigur, dispariția miraculoasă peste graniță a lui Gabriel Bivolaru ar putea fi exploatată de acesta și de adepții săi ca pe o minune cerească, dar și ca pe un miracol divin ce ar merita, posibil, a fi sărbătorit conform ritului specific cu vreo ședință de urinoterapie, fie sub formă de gargară, care face bine la gîlci, fie sub formă de ceai medicinal, despre care se știe că e bun la toate. Cert este că această demonstrație absurdă și pe undeva comică a celor care fac parte din MISA este departe de a constitui un pericol public, un factor de contaminare a populației și mai ales a tinerilor, cum țin să ne convingă unii „experți”, care nu ezită să-l prezinte pe jalnicul Guru ca pe un fel de „Hiroșima al Carpaților”! în afara unor excentrici incurabili, a unor frustrați fără remediu și a unor dezaxați netratabili, partea sănătoasă a societății rămîne intangibilă vizavi de tumbele de saltimbanc atins de țicneală ale lui Bivolaru. „E o religie prea de balamuc ca să fie credibilă” spunea cineva despre MISA și cred că avea dreptate. Cei mai mulți nici n-au auzit de ea, iar alții dau răspunsuri de-a dreptul comice. Iată unul dintre ele: „Misa, misa zici… Hai, că-i banc… Nu-i cumva legată de chestia cu: mi s-a îmbolnăvit pisica, are febră mititica?”
Ba da, se pare că chiar de chestia aia e legată. (Horia Ioan POPESCU)volaru. „E o religie prea de balamuc ca să fie credibilă” spunea cineva despre MISA ș

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!