Scurt pe 2

Apa Sîmbetei

N-o putem afla pe nici o hartă, pe nici un atlas geografic din lume, dar reprezintă o prezență obsedantă în viața românilor.
Legendara Apă a Sîmbetei pare să fi bîntuit de secole și traiul străbunilor noștri cu „puhoaiele” ei rapace de nezăgăzuit în vreun fel sau altul, fiind sinonimă cu paguba irecuperabilă, cu pierderea -fără speranța de regăsire – a unui bun sau altul. O moștenire grea, după cuma ar suna leit-motivul unor politicieni dîmbovițeni și a cărei origini se pierd în negura vremurilor, fiindcă nici un istoric n-a reușit pînă acum să identifice cum și cînd a apărut în istoria nației această blestemată… apă! Blestemată în primul rînd pentru că nimeni nu poate lupta cu ea, nimeni nu i se poate opune, fiind o fatalitate în fața căreia toți își încrucișează brațele a neputință și resemnare, fiindcă de îndată ce „undele” ei – deși nevăzute – și-au făcut simțite prezența, nu mai rămîn în urmă decît dezastre, ruină, sărăcie, urmate de nelipsita constatare amară încărcată de neputință și regret: deh, s-a dus pe Apa Sîmbetei!
Această atitudine de resemnare ca în fața unui destin implacabil și care coboară în derizoriu orice tendință de a i se opune pare să ne definească într-o măsură mult mai mare decît mult invocata baladă „Miorița” (care, fie vorba între noi, nu ne reprezintă în nici un fel, sau de alte „simboluri etalon” care par mai curînd niște găselnițe prețioase și hazardate, deopotrivă). în general, nu sîntem un popor fatalist, resemnat în fața infinitelor adversități care ne-au marcat istoria – am dovedit asta în decurs de secole – dar iată, ne dovedim mereu dezarmați și neputincioși în fața… Apei Sîmbetei!!! Să aibă această atitudine de abandon, de neimplicare vreo legătură cu uriașele pagube care se înregistrează an de an în visteria țării
(implicit în buzunarele noastre, ale tuturor) prin furturi, înșelăciuni, escrocherii și spolieri de tot felul, în care reacția publică este aproape nulă? Se pare că da! Apa Sîmbetei își face pe deplin efectul. Pe seama ei – a Apei Sîmbetei – și nu pe seama hoților, escrocilor și a pungașilor de anvergură par să se pună mega-hoțiile de zeci de miliarde de dolari petrecute în ultimii 15 ani. Și pe seama ei – a Apei Sîmbetei – acestea proliferează, fără a stîrni fie și cu o cîtime mînia populară. Orice scînteie de mînie pare să se înece în chip inexorabil în „puhoaiele” deprimante ale Apei Sîmbetei, în fața căreia nu-ți mai rămîne nimic de făcut, decît cel mult să fluieri a pagubă. Unde sînt zecile de fabrici, combinate, întreprinderi mari și mici de tot felul, băncile cu capital de miliarde de dolari? Păi unde să fie?… S-au dus pe Apa Sîmbetei! Ori, pe Apa Sîmbetei este știut, nu te poți supăra. Față de ea, de Apa Sîmbetei, poți să-ți manifești resemnarea, împăcarea cu soarta și nimic mai mult! Este însăși reacția întregii națiuni față de jafurile inimaginabile petrecute vreme de un deceniu și jumătate, fiindcă de o revoltă, de o sfîntă revoltă împotriva mafiei, a corupției, a megaescrocheriilor care s-au petrecut de-a lungul timpului și care au adus la sapă de lemn milioane de români nimeni n-a auzit. Măcar acolo, un marș de protest, fie cît de anemic, avînd ca țintă precisă corupția și hoția, în care vinovații și complicii lor să fie înfierați în mod public și numele expuse pe pancarte uriașe în văzul întregii lumi, obligați să se retragă totodată din orice funcție care le-ar permite să fure în continuare. O astfel de manifestare ar însemna o presiune extraordinară în primul rînd asupra celor care îngroapă cu anii dosarele grele, făcîndu-se astfel complici cu cei cărora ar fi trebuit să le aplice cuvenitele pedepse. Nimic din toate acestea nu se întîmplă. Fatalitatea Apei Sîmbetei acționeazsă ca un tranchilizant, ca un fel de drag național, care ne subjugă fără ca măcar să ne dăm seama de asta. Un amic care a petrecut mulți ani în Elveția și Germania împrumutînd mentalitatea acestor locuri (și unde cu siguranță nu există o Apă a Sîmbetei) îmi spunea deunăzi că românii sînt furați pentru că se lasă furați. Ce-ar mai fi de adăugat? (Horia Ioan POPESCU)festare ar însemna o presiune extraordinară în primul rînd asupra celor care îngroapă cu anii dosarele grele,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!