Scurt pe 2

Regimul de detenție

De multe ori ne este dat să auzim că nu știu care mare escroc, mare corupt, mare devalizator de bănci, mare evazionist, mare… etc. purtînd un nume sonor, adeseori cu implicații politico-economice înalte, reclamă că nu suportă regimul de detenție. Asta, în timp ce plini de emoție și indignare, noi, cei ce continuăm să credem în onoarea și demnitatea de a munci cinstit (și pe bani cît mai puțini) sîntem gata să plîngem de mila… năpăstuitului, să-i sărim cumva în ajutor, să-i oferim turtă dulce și susan, ba chiar să-i facem gîdi-gîdi sub bărbie, în speranța că ne va gratula cu gînguritul lui de copil nevinovat și cu care să ne arunce spre culmile extazului și ale fericirii. Păi, nu înțelegeți, domnilor, că prețiosul nostru concetățean nu suportă detenția?! De ce insistați să-l duceți în acel loc insuportabil și detestabil numit pușcărie, cînd el se pronunță destul de clar: „nu suport!?” Pentru a ne convinge de acest adevăr, o armată de avocați bine plătiți transpiră din greu, cerînd clemență pentru inocentul lor client, neezitînd să bată chiar și pe la posturile de radio și televiziune în acest sens, doar-doar ne-or face să pricepem o dată pentru totdeauna nu doar un lucru limpede ca lumina zilei, dar și la mintea cocoșului: anume, că ilustrul lor client nu suportă detenția! Și cu toate astea se insistă în chip absurd și inuman ca… onorabilul cetățean (dacă aveți vreo îndoială în acest sens întrebați-l și veți constata că-l aveți în fața ochilor pe cel mai cinstit și mai onorabil cetățean al planetei) să-și abandoneze luxoasa-i limuzină, spre a fi urcat într-o amărîtă de dubă a poliției, obligat să-și părăsească frumoasele sale vile și apartamente pentru a locui într-o îngrozitoare celulă de pușcărie (cine știe cîtă vreme), să-și lepede elegantele sale costume de sute, chiar mii de dolari pentru a se încotoșmăna cu niște infecte catrafuse de doi lei, care departe de a împrăștia în jur mirosuri de parfumuri scumpe au darul de a răspîndi insuportabilele duhori de naftalină și otravă pentru șobolani. Păi, spuneți și dumneavoastră, poate fi așa ceva de acceptat? Nu, de o mie de ori nu! Și atunci, de ce insistați, domnilor? Știți ce înseamnă să nu poți suporta regimul îngrozitor de detenție? Nu?! Nici eu… Dar măcar mă strădui să înțeleg, să realizez cît este de dramatic să te trezești dintr-un somptuos și legănător pat cu arcuri moi, cu cearșafuri foșnitoare din mătase orbitor de imaculate, cu învelitori și pleduri scumpe, plîngînd direct pe o infernală saltea din paie, roasă de șoareci și plină de insecte dintre cele mai „sîngeroase” și mai sîcîitoare?
Dumneavoastră ați putea accepta ca în locul unor cotlete rumene, al unor supe, sosuri și mîncăruri dumnezeiesc de gustoase, inaccesibile amărășteanului de rînd, să vi se servească celebrul „turtoi de mititica”, dar și faimoasa „zeamă de varză și cartofi” „a la Jilava” drept.. specialitatea casei? Ați accepta așa ceva? Nu, de o mie de ori nu! Și-atunci de ce nu vreți să-l înțelegeți pe bietul năpăstuit că nu poate suporta regimul de detenție? De ce?… A, pentru că nici pe dumneavoastră nu vă întreabă nimeni dacă puteți suporta… regimul de corupție, regimul de hoție, regimul de spoliere și jaf la care sînteți supuși zi de zi, ceas de ceas, secundă de secundă, aflîndu-vă în libertate. Pentru că nici un avocat nu se înghesuie să ia apărarea, inclusiv pe canalele mass-media, pledînd cu vehemență că nu mai suportă aceste infernale regimuri!? Ei și ce, cui îi pasă de dumneavoastră? Din această perspectivă, soluția n-ar fi alta decît o mai mare înțelegere pentru cei ce nu suportă regimul de detenție, spre a le crea un regim mai suportabil, dacă nu chiar agreabil. Se fac eforturi în acest sens, iar rezultatele sînt atît de spectaculoase încît sînt tot mai numeroși cei care, împovărați de nevoi și sărăcie și care jinduind la traiul celor din penitenciare declară că nu mai suportă… regimul de „libertate”! Sînt destui oameni flămînzi și disperați care, simțindu-se discriminați de autoritățile statului, sînt gata să ceară… drepturi egale cu ale pușcăriașilor! A nu sporta regimul de detenție – iată argumentul suprem pentru a scăpa de pușcărie, argumentul suprem de a cere, cu cinism și insolență, să fii lăsat în libertate. „Oferiți-mi ceva mai suportabil și mă supun” – par să condiționeze cei cărora legea le-a fixat un loc anume pentru… petrecerea „timpului liber”. Eventual ceva călduț, agreabil, ferit de primejdii și în același timp profitabil. Măcar cît să iasă de un „Merțan”, de un contuleț în bancă (cu mai multe zerouri în coadă), ba chiar și niscai domenii și proprietăți acolo, că n-o muri lumea de asta!
Greșeala pare să aparțină celor care au inventat pe lume închisorile, că nu le-au făcut din capul locului mai suportabile, ba chiar confortabile, dătătoare de speranță și optimism, creînd adevărate oaze de fericire din care să dispară cu desăvîrșire orice referire la Codul Penal, la hoții, fraude, delapidări, escrocherii și alte invective detestabile, pe seama cărora, de altfel, s-au inventat… insuportabilele inchisori. Din acest motiv, pentru cei care susțin că nu pot suporta detenția propun ca pe viitor toate hotelurile (în primul rînd cele de 5 stele), toate stațiunile de odihnă cu faimă internațională, toate locurile de agrement cu regim de lux să fie transformate în locuri de detenție dintre cele mai suportabile. Ba, mai mult, pentru eventuale îmbunătățiri, onorabilii beneficiari să fie consultați de echipe speciale de prestări servicii care să stea la dispoziția acestora 24 de ore din 24. Eventualele sugestii din partea cititorilor, care să vină în sprijinul năpăstuiților care nu suportă detenția, sînt binevenite. (Horia Ioan POPESCU)cte catrafuse de doi le

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!