Scurt pe 2

Stînd strîmb și judecînd… pieziș

Ce atîta tevatură pentru niște amărîte de sate înecate în ape și mîluri grele? Ce atîtea văicăreli pentru cîteva sute de oameni rămași fără prăpăditele lor de case, grajduri, cotețe și alte acareturi? Ce atîtea declarații panicate, de parcă ar fi dat apocalipsa peste noi!… Că, mă rog, au dat năvală apele, puhoaiele, viiturile. Păi, ce-ați fi vrut să năvălească altceva decît apa? Ce anume?… Dacă în loc de apă ar fi inundat cu vin, țuică sau bere, nimeni n-ar mai fi avut ceva de obiectat. Ba, dimpotrivă. Dinspre Banatul nostru cel drag în locul văicărelilor s-ar fi auzit un cor de sughițuri, de cîntece de pahar (ba chiar și de butoi) acompaniate de gîlgîitul damigenelor și de canonadele neîntrerupte ale bateriilor (de vin). Mai mult decît atît, spre zonele calamitate cu astfel de fluide s-ar fi putut organiza adevărate pelerinaje, ca la o nouă Mecca destinată drept-credincioșilor întru tărie și șliboviță pe daiboj! Cuprinși de noul duh, mulți ar fi… duhnit pentru multă vreme și s-ar fi prăbușit prosternîndu-se astfel la picioarele probabil îndelung-uitatului zeu Bachus, care întîmplător să-l fi înlocuit pentru o vreme pe Ilie – Sfîntul responsabil cu ploile. Dar a dat Dumnezeu să plouă cu apă, cum se întîmplă de milioane și milioane de ani și apa nu place atunci cînd este prea multă. De vin, țuică sau cîte alte licori de acest fel nu s-ar fi supărat nimeni, oricît ar fi fost de abundente. Cel mult s-ar fi văicărit marii întreprinzători că n-au suficiente butoaie, cisterne, sau chiar lacuri de acumulare spre a nu rămîne nici o picătură nevalorificată. Nimeni n-ar mai fi fost impacientat că retragerea „apelor” din zonele sinistrate se face cu prea mare încetineală, ci spaima ar fi fost că, dimpotrivă, prețioasa viitură etilică se retrage prea grăbit în raport cu puterea de… absorbție a celor însetați de… adevăr! Și cum un celebru dicton spune că adevărul se află în vin, în aceste împrejurări ungurii și nemții nu s-ar mai fi prezentat la fața locului cu pompe, ci cu convoaie nefîrșite de cisterne. Uniunea Europeană însăși ar fi acceptat fără rezerve aderarea lor la… România și cîte altele! în atare atmosferă, „fruncea țării” nu s-ar mai fi grăbit să-i cheme la locul dezastrului pe al’ de Băsescu și Tăriceanu, ci pe Catanga, Nelu Ploieșteanu cu întreg taraful de lăutari, pe Laura Lavric sau pe Sofia Vicoveanca! Dar, cum am mai spus, a dat Dumnezeu să plouă cu apă. Poate nu chiar Dumnezeu în persoană, ci Sfîntul Ilie care, este știut, răspunde de regimul pluviometric la scară planetară. întîmplarea a făcut, însă, ca tot un Ilie, nu cel din ceruri, ci cel care avea cam aceeași însărcinare, dar pe pămînt, purtînd numele de Aurel Constantin Ilie, să nu fie în stare să gestioneze cum se cuvine belșugul de ape care odată ajunse pe pămînt au purces la dezastre și calamități fără nici un fel de opreliști. Mai exact, nevrednicul tiz al sfîntului din ceruri, în loc să construiască diguri, baraje și cîte alte lucrări hidrologice, pentru a cuminți puhoaiele și a le determina să urmeze cursurile și albiile prestabilite, a considerat ca mult mai nimerit să construiască un buget solid (ca un dig de beton) familiei sale spre a o feri de intemperiile vremilor ce va să vină, pe cei aflați la cheremul viiturilor și puhoaielor lăsîndu-i în seama sfîntului din ceruri, care numai de amenajări hidrologice nu pare dispus a se ocupa. Cum din cer plouă doar cu apă, și nu cu diguri, nu cu baraje și nici măcar cu saci de nisip, era cît se poate de previzibilă catastrofa ce avea să se întîmple. Posibil ca Ilie Constantin Aurel să fi sperat ca Ilie Sfîntul să administreze atît de bine torentele celeste încît să nu-l pună în o așa mare încurcătură pe el, nevrednicul pămîntean căzut în ispita unor amărîte de milioane de dolari, care altminteri s-ar fi convertit în niște biete și nesimțitoare diguri lipsite de viață, de sentimente și înalte trăiri spirituale și nu spre satisfacerea unor atît de omenești necesități ca ale sale și ale familiei sale. Cert este că Ilie – sfîntul hidrofil – departe de a asculta rugămințile tizului pămîntean, a tunat și a fulgerat de mînie împotriva nevolnicului „iubitor de arginți” transformînd mănoasele cîmpii ale Banatului în imense piscine, lacuri și heleștee în care în loc de pești să… înoate felurite orătănii domestice. Mai precis, să plutească în derivă. Prins cu ocaua mică, ministrașul C.A. Ilie s-a făcut și el că plouă, deși ploua de-a binelea, ba chiar cu găleata, făcînd astfel inutil demersul său mimetic. Acum, dacă s-a întîmplat, s-a întîmplat, ce să-i mai faci? Ce-ați vrea, să intre și omul la apă cum au intrat casele și gospodăriile bănățenilor? Păi, de ce? De ce, cînd lucrurile se pot rezolva de la sine printr-o simplă reprofilare a sătenilor sinistrați, care din agricultori se pot transforma în pescari? Ca în loc de porumb, de grîu și alte produse agricole să… recolteze crapi, știuci, bibani și șalăi înlocuind tractorul cu luntrea! Ce mare scofală?! Și-apoi de ce trebuie să privim lucrurile atît de catastrofic, de fatalist, văzînd doar jumătatea goală a paharului și nu pe cea plină? E drept că sate întregi și sute de gospodării au fost devastate de neîmblînzitele puhoaie, dar în același timp un tată iubitor și un familist convins a ajuns pe calea prosperității! în loc să spunem că iată, încă un român a scăpat de sărăcie (că nu putem scăpa de sărăcie toți deodată, ci pe rînd, la fiecare inundație cîte unul) ne apucăm să dăm cu pietre! Desigur, mulți vor spune că nu aceasta este calea cea mai onorabilă de a scăpa de sărăcie, nu aceasta este calea firească spre prosperitate. Dar care? Cunoașteți dumneavoastră o alta care să fie încununată de succes în țara asta? Să nu spuneți că munca!… De fapt, dacă stau bine și mă gîndesc, chiar și mangleala din banul public presupune o muncă. Nu-i așa…? Și, poate, nu cea mai ușoară. Așa că putem afirma că ex-ministrul Ilie a muncit pentru a aduna o așa avere. Din greu!…

Horia Ioan POPESCUle! în atare atmosferă, „fruncea țării” nu s-ar mai fi grăbit să-i cheme la locul dezastrului pe al’ de Băsescu și Tări

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!