• firma Interlink Oversease Corp Ltd din Anglia a înaintat cerere de faliment împotriva Rafo Onești • motivul este datoria pe care o reclamă firma englezească, de aproape nouă milioane de dolari • englezii sînt reprezentați în instanță de firma de avocatură Wood, Lupașcu, Dumitrescu & Asociații, din București • avocații bucureșteni refuză, la fel ca și reprezentanții Rafo, orice discuție cu presa pe această temă
Firma Interlink Oversease Corp Ltd, cu sediul social în Katrina House, South Side St. Sampson, Guernsey GY1 3LE, Marea Britanie, a cerut începerea procedurilor prevăzute de legea falimentului față de Rafo Onești. Cererea a fost adresată de reprezentantul firmei engleze în România, Efraim Yitsbak Pedatsur, cetățean britanic. Cu alte cuvinte, se solicită mai întîi judecătorilor băcăuani de la Secția Comercială a Tribunalului Bacău să constate și să declare starea de insolvență a rafinăriei băcăuane, iar mai apoi să dispună executarea silită a societății, pentru recuperarea a aproape nouă milioane de dolari. Conform cererii depuse la Tribunalul Bacău, reprezentanții Interlink Oversease Corp Ltd arată că datoriile provin din neachitarea a peste 50.000 de tone de țiței livrat și plătit parțial, la care se adaugă dobînzi, taxa de staționare și produsele catalitice livrate și neplătite. Reprezentanții Interlink Oversease Corp Ltd arată în cererea depusă la dosar că, pe baza unui contract inițial de vînzare-cumpărare a 800.000 de tone de țiței, încheiat în mai 2002 și a unor acte adiționale, s-au livrat în vara anului 2003, mai precis în 24 iunie și 3 iulie, către societatea oneșteană, 55.000 de tone de țiței în valoare de 10,6 milioane de dolari.
Conform clauzelor contractuale, marfa trebuia plătită la 45 de zile de la transferul țițeiului în România, cu penalități de 9 la sută pe an pentru întîrzieri la plată peste termenul scadenței. Din suma totală, Rafo a achitat 2,776 milioane de dolari și a mai rămas un rest de plată de 7.733.942 de dolari. La aceste contracte de livrare de țiței se mai adaugă și două contracte de achiziționare a unor produse catalitice de la firma Interlink, în valoare de 2,799 milioane de dolari, din care Rafo mai are de plătit, susțin partenerii de afaceri, 300.000 de dolari.
Reprezentanții Intelink au mai calculat și dobînzi penalizatoare pentru întîrzierile la plată, și taxe de staționare în port a navelor care au transportat țițeiul. „Totalul datoriei se ridică la 8.738.720 de dolari, iar creanța a fost recunoscută prin două adrese din 20 august 2003 și din 18 septembrie 2003, semnate de directorul general al Rafo, Toader Găureanu. Deși aceste datorii au fost recunoscute, Rafo nu a mai făcut nici un fel de plată la Interlink Oversease Corp Ltd. În aceste condiții, au avut loc numeroae discuții și negocieri cu privire la rescadențarea datoriilor și garantarea creanței deținute de Interlink Oversease Corp Ltd, prin constituirea unei garanții reale mobiliare asupra unor bunuri importante ale Rafo, nematerializate nici pînă în prezent”, se arată în cererea depusă de firma britanică.
Noua conducerea a Rafo nu a mai recunoscut datoriile
În octombrie 2003, au avut loc mișcări importante și în structura acționaratului de la Rafo Onești, și în ceea ce privește administrarea societății. Omul de afaceri Corneliu Iacobov, care deținea pachetul majoritar de acțiuni la rafinăria din Onești, a vîndut 48 la sută dintre acțiuni către Balkan Petroleum Ltd din Londra. Adunarea Generală a Acționarilor de pe 3 octombrie 2003 a confirmat un contract de administrare pe termen nelimitat cu firma V&V Tradyng Company din București, care a și numit un director general, în persoana lui Paul Ivașcu. Fostul director general al RAFO Onești, Toader Găureanu, a devenit directorul firmei Faber Invest & Trade, care are misiunea să se ocupe de importul țițeiului și susținerea financiară a rafinăriei. Firma Faber este reprezentată legal însă de Marian Iancu, un om de afaceri cunoscut pentru afacerile sale cu petrol, prin intermediul societății VGB Oil.
Alături de Toader Găureanu, au fost preluate de la Rafo alte încă 18 persoane, pentru a se ocupa de importul materiei prime și de finanțarea rafinăriei oneștene.
Odată instalat în fruntea Rafo, Paul Ivașcu a schimbat macazul în privința datoriilor către Interlink și, printr-o scrisoare adresată reprezentanților firmei din Londra, le face cunoscut că „Rafo este în plină reorganizare și am luat cunoștință de existența unei datorii a cărei valoare nu apare ca fiind certă și exigibilă în întregul ei”. În aceste condiții, noul director general al Rafo a solicitat ca cei de la Interlink să trimită specialiști cu care să facă un nou punctaj și abia apoi să fie costituite garanții pentru datoria care ar urma să fie stabilită de comun acord între cele două părți. Despre aventura garanțiilor cerute de Interlink și modul cum au decurs aceste ostilități între cele două firme vom scrie mai multe, în ediția noastră de mîine.
Judecătorii se vor pronunța cu privire la cererea de faliment la termenele următoare
La ședința de ieri, judecătorii au avut doar de stabilit un nou termen, la cererea apărătorilor Interlink. Asta după ce avocatul SC Rafo, Teodor Cuzino, a depus în instanță un maldăr de acte pentru a contesta cererea firmei britanice. Avocatul firmei Interlink, Andrei Sandu, de la firma de avocatură Wood, Lupașcu, Dumitrescu & Asociații, din București, a refuzat să comenteze acțiunea societății pe care o reprezintă. „Discutăm despre orice, numai despre acestă cauză nu putem sta de vorbă”, ne-a spus, în treacăt, avocatul. În schimb, Teodor Cuzino ne-a explicat pe larg care sînt motivele pentru care contestă cererea de declarare a falimentului Rafo. El consideră că cererea Interlink este „neîntemeiată și abuzivă, întrucît nu are nici un suport probator”. El a amintit faptul că cifrele vehiculate de firma creditoare nu au nici un corespondent real în rapoartele contractuale dintre cele două părți. „De asemenea, Rafo a refuzat efectuarea plăților pretinse nu pentru faptul că s-ar afla în insolvență comercială, ci pentru faptul că această pretinsă creanță nu este certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, la insistențele Rafo de a se trimite specialiști financiari pentru efectuarea punctajelor, Interlink a refuzat cu obstinație, urmărind să evite o astfel de operațiune pentru clarificarea lucrurilor și să preseze cu o astfel de acțiune o plată a unei creanțe incerte și nejustificate”, a spus avocatul bucureștean. El a mai arătat în plus că instanțele din România nu au competență să judece litigiul dintre cele două societăți, deoarece prin contract se specifică faptul că toate diferendele se vor rezolva prin arbitraj internațional, fie la Camera de Comerț și Industrie a României, fie la Camera de Arbitraj de la Londra. „Cererea Interlink este greșit îndreptată și inadmisibilă, dar perseverează cu abuzul, în scopul de a presa și intimida Rafo, în speranța că vor putea obține cel puțin parțial o sumă nedatorată”, ne-a declarat Teodor Cuzino.
Conducerea Rafo Onești a refuzat dialogul cu noi pe această temă, în ciuda insistențelor noastre, pe parcursul a aproximativ trei zile. Nici Corneliu Iacobov nu a putut fi abordat, pentru că nu a răspuns la telefon.
Reamintim că firmele Canyon Servicos și Imperial Oil, ambele controlate de Corneliu Iacobov, au cumpărat Rafo Onești pe 26 octombrie 2001, cu aproape 8 milioane de dolari. La privatizare, statul a anulat penalitățile și majorările de întîrziere pe care le avea rafinăria și, în premieră, și o parte a datoriei nete. De asemenea, noul proprietar a mai obținut alte trei facilități: scutire de TVA și plata taxelor vamale, după caz, la importul de echipamente pentru modernizarea societații, scutire la plata impozitului pe profitul reinvestit și o amînare de la plata TVA de un an, astfel încît sumele aferente plății taxei pe valoarea adăugată din primul an să poată fi achitate în două rate, în al doilea an. În prezent, RAFO Onești are datorii de peste 7.000 de miliarde la bugetul statului și încă aproape 2.000 de miliarde la SNP Petrom pentru petrolul achiziționat și neplătit de rafinăria băcăuană. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns