Semne bune…!?

Eugen VERMAN

E martie, e început de primăvară, iar la magazinul UNISEM se înghesuie lumea să cumpere semințe. Sînt „agricultorii” băcăuani, cei mai mulți locuitori ai orașului, dar „trași” de la țară, au, acolo, ceva pămînt, ei și părinții lor, și-și fac straturi în care pun tot felul de „bunătăți” – ceapă, ridichi, salată, castraveți, conopidă, roșii etc. etc. Aici, la magazin, sînt semințele pe care le vor semăna și din care vor scoate roade bune. Numai că unele sînt foarte scumpe. „Marisa” – soi de roșii – de pildă, costă peste două milioane de lei vechi plicul, conopida – peste cinci sute de mii etc. etc. „Sînt – îmi spune vechiul meu prieten Marcel Rogoz – semințe aduse de prin Occident, de mare productivitate; din ele, dacă te pricepi cît de cît la legumicultură, scoți producții mari”. Îl întreb dacă se produc și la noi semințe de acest fel; îmi spune: da, s-au produs, acum au mai rămas doar două stațiuni mai bune, la Buzău și la Vidra, ce a fost s-a distrus. Asta înțeleg de la domnul Rogoz, buzoian de origine, dar „moldovenizat” de mulți, mulți ani, și legumicultor de mare valoare. De altfel, el însuși, pe la mijlocul anilor ’60 avea loturi semincere de pe care obținea soiuri precum „Marisa” și altele de acest fel, adică de mare producție. „În județul Bacău – adaugă domnul Marcel Rogoz – existau, în stațiunea de cercetare și producție legumicolă, cîteva sute de hectare pe care se cultivau astfel de soiuri. În plus, astfel de loturi aveau fostele gostaturi și chiar unele ceapeuri. Din păcate, au fost distruse…”.
Da, e o mare părere de rău. Sentiment pe care l-am întrevăzut și într-o recentă duminică dimineața din ceea ce spunea un cultivator de legume la emisiunea radiofonică „Iarba verde de acasă” – emisiune realizată, strălucit, de tot atît de strălucitul ziarist Gheorghe Verman – precum că în prezent am ajuns să importăm „totul”, de la pătrunjel la morcov, sau de la roșii la castraveți… Lucru ce și explică, într-o măsură foarte mare, balanța comercială externă a țării, care-i negativă. Dă-i, Doamne, românului… Acum înțeleg mai bine că lumea asta care se îmbulzește pentru a cumpăra semințe va rezolva – în marea ei majoritate – problema aprovizionării „personale”, altfel spus – e un aspect „tonifiant” al „agriculturii de subzistență”. Cert e că dintr-o țară exportatoare de produse ce se înscriu în aria largă a produselor alimentare, am devenit o căutată și „prosperă” piață de desfacere. Îmbulzeala de la magazinul de semințe e un semn bun. Dar numai pentru cei care-și asigură propria subzistență.are-i negativă. Dă-i, Doamne, românului… Acum înțeleg mai b

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!