Semne de normalitate

Ștefan RADU

în zilele din urmă m-am întîlnit cu mai mulți tineri investitori-antreprenori din Bacău. Sînt considerați a fi mici și nesemnificativi din perspectiva marilor rechini locali. Numai că „ăștia mici” sînt extrem de dinamici și nu par a fi afectați de „gerul și nămeții” ce au coborît peste afacerile înfloritoare ale epocii PSD la Bacău. M-am săturat să-i ascult pe cei care se plîng că li se duce de rîpă munca din ultimii patru sau opt ani deoarece toată lumea știe (numai procurorii par ignoranți…) ce tunuri au dat și cu ce protecție politică au făcut averile care se spulberă, încet-încet, acum. După ce a înțărcat „bălaia puterii”, iar contractele publice se măsluiesc mai greu (sau de către alte grupuri de interese), unii afaceriști extrem de bățoși pînă prin toamna anului 2004 s-au ascuns de ochii lumii pentru a nu se trezi ca sînt întrebați, de autorități, cum au acumulat averile personale. Unii și-au restrîns activitatea, alții și-au vîndut firmele doar cu speranța că nu le vor bate anchetatorii în poartă. Privesc speriați către curțile altora unde deja suflă un vînt penal…

Tinerii întreprinzători de care vorbeam la început sînt din categoria celor care nu agrează găștile. Nu vor subvenții, nu vor anulări de datorii, nu se bat pentru aranjamente cu autoritățile, solicită doar corectitudine în aplicarea legilor pieței. Dacă jocul este cinstit și toată lumea acționează după aceleași reguli, atunci – spun ei – au toate șansele să se numere printre cîștigători. Au idei, au putere de muncă și sînt extrem de flexibili la solicitările mediului de afaceri. Unul dintre ei – distribuitor de aparatură industrială – îmi spunea că „merg afacerile între noi, cei mici”. Simt că se pot mișca liberi, fără constrîngeri și șantaje. M-am făcut că nu înțeleg. Atunci mi-a reamintit care era situația în urmă cu vreo doi ani: cîțiva protejați politici învîrteau banii de la bugetul de stat între firmele lor și vreo două partide, erau singurii care aveau acces la lucrările finanțate din fonduri publice, nepoți ai diverselor „mătuși Tamara”, cărora le creșteau conturile ca în basmele lui Ispirescu și nimeni nu îndrăznea să cîctească. Din cînd în cînd, acești „afaceriști de partid” lăsau să mai cadă cîte o firimitură în poala celor „cuminți”. Lăcomia lor le făcea feste: cîștigau mai multe licitații decît puteau ei să fure! Nu de puține ori, presa locală a tras semnale de alarmă deoarece există percepția că județul Bacău pierde competiția economică în Moldova. Datele statistice nu confirmă pe de-a-ntregul acest pericol. Ba chiar sînt parametri ce arată creșteri sectoriale. Senzația de prăbușire vine din două direcții distincte. Pe de o parte, „țeparii” care au huzurit pînă acum s-au retras în vizuinele lor și își demonstrează neputința de a ține piept unei concurențe loiale. Rămași fără „tătucii” din administrațiile locale, județene și centrale, ei sînt dezorientați și incapabili din punct de vedere economic. Dispariția lor nu este o mare nenorocire pentru comunitate; ba chiar aș spune că este un semn de însănătoșire a societății.

Pe de altă parte, unități industriale care au fost ținute în viață doar cu sprijin de la stat se duc de rîpă sau trec prin procese de restructurare profundă. Este o fază pe care guvernele României au încercat vreme de 15 ani să o evite doar din motive electorale. Pînă la sfîrșitul acestui an vom vedea care agenți economici mai rămîn în picioare și care își dau obștescul sfîrșit. Tragedia nu va fi chiar atît de mare pe cît încearcă unii nostalgici să o prezinte. Susțin asta deoarece există germenii unui mediu economic băcăuan sănătos, coerent și concurențial. Firmele mici – pe care unii le ironizează pentru a-și ascunde invidia și teama – sînt preocupate de propria lor dezvoltare în grila de criterii europene. Numeroase „sereleuri” s-au acreditat ISO 9002, au obținut certificări de mediu după ultimele standarde, și-au școlarizat personalul la firme internaționale de prestigiu și își certifică serviciile și produsele în conformitate cu normele Tratatului de Aderare. Asta înseamnă că ele privesc spre viitor și nu sînt preocupate de jocurile penibile ale unor politruci locali care nu mai înțeleg în ce lume urmează să trăim. Este sursă de optimism o asemenea constatare și nu mă îndoiesc de viabilitatea economiei băcăuane, cea adevărată, eficientă și corectă. ce tunuri au dat și cu ce protecție politică au făcut averile care se spulberă, încet-î

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!