Semnele anului ce vine

Ștefan RADU

Faptul că astăzi (cînd scriu acest text) este ziua mea onomastică mă obligă – într-un fel – să fiu optimist și îngăduitor. Răspund – cu plăcere și nedisimultă satisfacție – la telefoane și mesaje și mulțumesc celor care își amintesc de mine. Uite-așa, mai schimbi o părere cu unul, mai auzi un banc „integraționist” de la altul, mai faci haz de necazurile din 2006 și încerci să nu te gîndești la obstacolele din 2007. Culmea este că prietenii care m-au sunat nu păreau a fi extrem de optimiști. Mai în glumă, mai în serios, toți evocă posibile aberații pentru anul ce vine. La urma urmei, îi înțeleg: la ce să te aștepți de la o clasă politică preocupată doar de scandaluri de partid și de aranjamente personale? Nici în ziua de Crăciun, președintele României nu s-a abținut de la atacurile continue împotriva premierului. De cealaltă parte, liberalii se rățoiesc la democrații care l-au luat în brațe pe Stolojan. Și toți împreună uită că au responsabilitatea de a conduce o națiune de 20 de milioane de suflete care mai speră doar în ajutorul divin și viza pentru America.
în zilele astea toată lumea este preocupată de previziunile despre 2007. Astrologi de conjunctură, analiști care se iau prea în serios, babe specialiste în mînuirea bobilor se înghesuie să ne prezinte un viitor „altfel”! Spun „altfel” deoarece abundă datele despre cum vor exploda investițiile pe la toate colțurile de stradă, despre cît de mici vor fi prețurile la brandy și la autoturismele de lux, despre ciocolata care va deveni alimentul de bază al românilor… Mai puține ni se spun despre utilitățile care se scumnpesc pe neobservate și despre alte „mici neplăceri” inerente pentru niște proaspeți europeni ce vom deveni, brusc, la ora zero, pe data de 1 ianuarie. Oricum, am promis că sînt optimist. Am altele pe cap! Pînă să vină factura la gaze mă gîndesc la cum să scap, după Bobotează, de bradul uscat din casă. Un brav funcționar de la Mediu, ins pătruns de greutatea responsabilităților sale, a anunțat națiunea, într-un interviu televizat, că dacă vom arunca pomii despodobiți la ghenă ne pasc amenzi de pînă la 300 de milioane de lei! Băi nene, știam că s-au scumpit brazii ăștia, dar nici chiar așa! Constituțional vorbind, o lege intră în vigoare abia după ce autoritățile asigură condițiile pentru respectarea ei. Insul amenințător de pe micul ecran n-a spus o vorbuliță despre cum vor scăpa, legal, românii de brăduleți. în buna tradiție administrativă a birocrației mioritice, scopul este să sancționezi: dai legea și stai la pîndă! Asta este, de fapt, cea mai mare îngrijorare a mea: mă aștept ca administrația să aibă o atitudine ostilă față de contribuabilii care încă nu s-au lămurit ce au de făcut după integrarea asta. în loc să sprijine eforturile comunităților de a se adapta la noile reguli, cohortele de inspectori, comisari și alți funcționari dotați cu chitanțiere vor porni un fel de vînătoare prostească. Așa sîntem noi, românii: cînd nu ne fac rău alții, avem noi grijă să „plantăm” cîteva cuie în tălpi. Am negociat intrarea în familia europeană la standarde maximale. Ceea ce pentru nemți sau francezi reprezintă norme maxime, la noi au devenit nivel minim, de la care ne-am obligat să luăm startul. Dacă ar fi să executăm toate aberațiile vehiculate la nivel oficial, peste șase luni spitalele din România vor depăși cu mult condițiile de la Paris, Viena sau Roma, birturile de cartier vor concura cu restaurantele de lux de pe malul Tamisei, iar de pe aleile dintre blocuri va dispărea mizeria urît mirositoare lăsată de cîinii de companie. Frumoasă imagine, nu? Să fim, deci, încrezători, să sperăm că vom fi mai serioși, mai binevoitori, mai harnici și mai puțin săraci. Dacă vom crede cu adevărat în șansele noastre, vom găsi drumul pe care îl căutăm de-atîta amar de vreme. Ca și prietenii mei, cu un optimsm bine temperat, privesc spre anul ce vine cu îngăduință și cu credința că va fi pe măsura gîndurilor bune pe care le nutrim. La mulți ani!und – cu plăcere și nedisimultă satisfacție – la telefoane și mesaje și mul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!