Și acum, încotro?

Mihai BUZNEA

Nu aduce anul ce ne-aduce ceasul! Tocmai cînd ne pregăteam să facem bilanțul politic al lui 2007 – un an bogat în evenimente care nu au contribuit, neapărat, la liniștea, siguranța și prosperitatea noastră, la armonia și climatul de încredere și stabilitate atît de necesare și de dorite, un eveniment ce nu a fost intuit de absolut nimeni vine să se instaleze cu autoritate pe primul loc al gradului de receptare de către opinia publică românească: comunicatul oficial al Casei Regale, prin care fostul suveran Mihai I al României transferă dreptul de succesiune la tron către prima dintre născutele sale, prințesa Margareta. Anunțul regal se producea în aceeași zi cu rezonanțe istorice pentru țara noastră: 30 decembrie, exact cînd se împlineau 60 de ani de la abolirea monarhiei și trimiterea în exil a regelui. Sîntem, așadar, în fața unei hotărîri majore ce ar putea produce efecte nebănuite pentru viitorul nației și al fiecăruia dintre noi. O reîntoarcere în istorie și la instituțiile ce ne-au guvernat timp de aproape 82 de ani sub domnia celor patru regi, într-o Europă devenită între timp comunitară și în care cei cîțiva suverani care au supraviețuit regimurilor monarhice au doar roluri reprezentative! Răspunsul urmează să-l primim, mai ales că în documentul regal se stipulează și faptul că Parlamentul și poporul vor hotărî, prin legi speciale, dar și prin plebiscit, dacă vom continua pe calea republicană sau vom reveni la monarhia constituțională.
Așadar, se pare a nu exista motive de îngrijorare pentru viitor în ce privește sistemul de guvernare. La noi, însă, este posibil orice. Acest „posibil” a început în urmă cu aproape 142 de ani, cînd regele Carol I inaugura, în România, dinastia de Hohenzollern Sigmaringen și despre care unul dintre fruntașii politici ai momentului declara: „Care sînt serviciile aduse României de principele de Hohenzollern?”, apreciind că acesta nu cunoștea „nici datinile, nici natura, nici religiunea, nici legile țării noastre care, după ce ați vîndut opinca iarăși privilegiilor, arvuniți și țara întreagă străinului”. (Am citat din volumul „Monarhia în România 1866 – 1947, de Ioan Scurtu, apărut la Editura Danubius, București 1991). Acum, aceeași țară este arvunită primului descendent al ultimului suveran, prin dezicerea de Legea Salică, lege care interzice urmașilor în linie regală, de sex feminin, urcarea pe tron și achiziționarea de pămînturi. Totodată, sînt excluși totalmente de la drepturile de succesiune regală toți ceilalți descendenți ai fostului suveran Carol al II-lea. Sînt hotărîri care, dincolo de sensul strict al formulărilor oficiale, au în vedere efecte multiple și cu bătaie lungă. Deși în actul de abdicare semnat la 30 decembrie 1947 de același Mihai I se stipula: „abdic pentru mine și pentru urmașii mei de la tron, renunțînd pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al României. Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de stat”.
Dar roata istoriei se poate schimba după cum bate vîntul. Și dincotro vin interesele. Cu pași mai repezi ori mai înceți. Făcuți în transparență sau în clar-obscur. Comunicatul Casei Regale, din 30 decembrie 2007, nu este doar o declarație de bune intenții lămuritoare. El prefigurează o posibilă evoluție spre revenirea la istorie și rostirile sale. Cînd a părăsit tronul, regele a lăsat o avere fabuloasă, evaluată „la mai multe sute de miliarde de lei; 15.190 ha teren arabil, 138.360 ha pădure, 29 de castele, 114 palate, 16 castele de vînătoare, aproape 4 milioane de acțiuni la cele mai profitabile întreprinderi și bănci. Recuperarea a început: cu castelul Săvîrșin, cu complexul Peleș, cu păduri și alte bunuri. Dar principalul trofeu – tronul, rămîne încă un vis neîmplinit. Cheia de la ușa seifului de aur. Dacă nu s-ar cunoaște ambițiile și tenacitatea accederii către Putere, fascinația acesteia, ale unora dintre oamenii noștri politici, lupta acerbă de a accede în demnităile cele mai înalte – fotoliul prezidențial de la Cotroceni sau cel de prim-ministru de la palatul Victoria, mai că am fi tentați să pariem pentru formula revenirii la tron. Așa, însă, șansa rămîne de partea formulei de republică – parlamentară sau prezidențială. Cel puțin deocamdată. oporului român libertatea de a-și alege noua formă de stat”.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!