Sinaxar ortodox: Sfîntul Andrei Ierusalimiteanul

Sinaxar romano-catolic: Sfînta Elisabeta din Portugalia

Dacă ai ști ce e bun și rău în fiecare om, fără deosebire, la ce ți-ar
servi dacă nu te vei cunoaște pe tine însuți? La judecata cea de
apoi, nu te va întreba Dumnezeu despre conștiința altuia. Lasă,
deci, grija a cărei cauză e mai totdeauna mîndria și răutatea și
ocupă-te de o grijă mai plăcută lui Dumnezeu și mai folositoare
pentru tine. Știința cea mare, cea adevărată, este de a se cunoaște
fiecare pe sine însuși; aceasta trebuie să fie studiul nostru. Atunci vom învăța să ne disprețuim, să plîngem rana inimii noastre, iubirea de sine neînfrînată ce ne stăpînește poftele ascunse ce ne muncesc și vom striga cu apostolul Pavel: „Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia”. Fericită izbăvire! Dar ce vom găsi după aceea, dacă vom fi credincioși? Pe Dumnezeu însuși și în
El toată mîngîierea, tot binele.
Lauda omului bun este mărturia conștiinței sale. Ai bună conștiință și vei avea totdeauna bucurie. Buna conștiință poate purta sarcini
grele și în mijlocul necazurilor este plină de veselie. Reaua
conștiință este pururea în frică și tulburare. Te vei bucura de o pace
încîntătoare, dacă conștiința nu te va mustra pentru nimic. Nu căuta
bucurie afară de aceea de „a face bine”. Căci făcătorii de rău nu pot
avea niciodată adevărată veselie, nici nu se pot bucura de pacea
dinlăuntru: pentru că „nu este pace celor necurați”. Și de vor zice
aceștia: „Sîntem în pace, nu vor veni peste noi rele, și cine este
care ne va face nouă rău”, nu-i crede. Căci mînia lui Dumnezeu se
va ridica de grabă și cugetele vor pieri. Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!