Sinaxar ortodox: Sfîntul Mucenic Iulian, din Tarsul Ciliciei

Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Alois Gonzaga

Cel ce se bucură cînd este lăudat de oameni este batjocurit de draci. în iubitorul de slavă deșartă nimeni nu va găsi roadă duhovnicească, iar dacă va găsi puține și acestea vor fi goale. în timp ce smeritul, avînd sărăcia duhovnicească, are bogăție duhovnicească. Oamenii lumești, ce se hrănesc trupește cu mîncăruri bogate și sufletește cu cuvinte de laudă, rămîn flămînzi și goi duhovnicește. Scaunele și stăpînirile ce le urmăresc vor rămîne în lumea cea deșartă, iar ei vor rămîne cu visurile lor ce-i vor chinui mai mult în cealaltă viață, căci ele li s-au făcut pricini să se lipsească de bunurile cerești. în timp ce aceia ce s-au nevoit duhovnicește și au preferat mîncarea smerită și scăunelul smerit (în loc de fotoliu), punîndu-se pe ei înșiși pe scăunel s-au judecat pe ei înșiși, vor scăpa de judecată Dreptului Judecător în ziua Judecății și vor moșteni raiul ca niște fii vrednici ai lui Dumnezeu.
Cînd tindem să ne îndreptățim în această viață și fugim de mustrare, aceasta dovedește că avem încă viu în noi gîndul lumesc și acea mîhnire atunci nu va avea deloc pocăință, ci complezență, care va otrăvi sufletul și trupul cu veninul ce-l picură. Cel ce plînge pentru că a rănit pe Hristos cu păcatele lui primește îndată mîngîierea dumnezeiască, potrivit cu măsura mîhnirii sale.
Sufletul mare și sensibil nu se folosește de cercetarea minuțioasă a păcatelor sale, pînă ce se va întări duhovnicește, pentru că vicleanul îl luptă atunci cu sensibilitatea exagerată, ca să-i creeze neliniște. Vicleanul nu merge contra noastră, ci potrivit cu apele noastre. Adică încearcă să mărească hohotele și mîhnirea ca să întristeze sufletul și să-l înece cu neliniște. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!