Sinaxar romano-catolic: Sfinții Ioan Fisher și Thomas Morus
Omul e atît de sărac, pentru că n-are cel puțin o bună cugetare, o
bună dorință, care să nu-i vină de sus. El însuși nu poate nimic, nici
măcar să dorească a fi izbăvit de ticăloșia sa, pe care nu o
recunoaște decît printr-o lumină supranaturală… Dacă
dumnezeiasca milostivire nu l-ar deștepta, el ar dormita într-o
veșnică neputință pentru tot ce e bun. Cu cît harul îi e dat mai cu
îmbelșugare, cu atît mai mult are datoria de a se umili știind că el
prin propria sa putere, nu se învrednicește cu nimic. Creatură
nebună, care te mîndrești cu darurile lui Dumnezeu, ce lucru ai tu
pe care să nu-l fi primit? Și dacă ai primit, pentru ce te mîndrești, ca
și cum n-ai fi primit nimic? Mîndria să se plece sub acest cuvînt, și
omul deplin să se umilească în fața Aceluia, care singur îl scoate
din prăpastia în care îl aruncase păcatul. El nu se poate ridica decît
înjosindu-se. Aceasta a și făcut pe Sfîntul Pavel să zică: „Cînd mă
simt slab, atunci sînt tare”.
în sărăcia noastră nu avem ce să-I oferim lui Dumnezeu decît inima
și aceasta e tot ceea ce cere El de la sărmana Sa creatură. Cel
puțin inima să fie a Sa în întregime; nimic să n-o poată împărți; să nu voiasă să nu guste decît pe Dumnezeu; să nu trăiască decît din
dragostea sa și astfel să înceapă de pe pămînt chiar acea unire
minunată, care mai tîrziu va fi veșnică fericire! tul. El nu se poate ridica decît
î
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.