Sinaxar ortodox: Sfîntul Sisoe cel Mare

Sinaxar romano-catolic: Sfînta Maria Goretti

Cercetarea de sine aduce smerenia, nevoia de rugăciune și de
mila lui Dumnezeu. De aceea, înainte de a începe să numărăm
rugăciunile, e mai bine să ne numărăm păcatele și multele faceri de bine ale lui Dumnezeu. în ceasul rugăciunii, atunci cînd se întîmplă ca mintea noastră să alerge la lucruri urîte, sau să ne vină fără să vrem, să nu începem un război nepotrivit împotriva vrăjmașului, deoarece dacă s-ar aduna toți judecătorii nu vor scoate
prin discuție nici măcar cu un drăcușor, ci numai prin defăimare
poate cineva să le alunge, ca și pe gîndurile cele de hulă.
Procedînd astfel, vrăjmașul va mai lătra un timp și apoi va pleca.
Omul nu trebuie să se mîhnească de hulele diavolului, ci numai de
păcatele lui personale și să nădăjduiască în milostivirea nespusă a
lui Dumnezeu. Acolo unde lipsește nădejdea în Dumenzeu apare deznădejdea celui viclean. Deci, pentru ca să ne adunăm mintea în inimă în ceasul rugăciunii ne ajută mult să ne ținem puțin respirația, dar nu continuu deoarece se vatămă inima de această sforțare trupească. Firește, inima nu se curăță cu o astfel de sforțare, ci cu un suspin smerit de pocăință, cînd iese din adîncul inimii, care aduce mîngîierea dumnezeiască, în vreme ce sforțarea trupească aduce descurajare și neliniște, cînd se înghesuie cineva lăuntric în mod egoist și fără discernămînt. n Dumenzeu apare deznădejdea celui viclean. Deci, pentru ca să ne adunăm mintea în inimă în ceas

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!